GOD IS A WOMAN

Capitolul 4

Perspectiva lui

N-am crezut niciodată că voi ajunge în această ipostază. Dar uite-mă. Stau în patul meu gândindu-mă la ea. O ființă cunoscută din pură întâmplare, într-un bar. Scenariul ăsta mi se repetă în minte. Nu e prima dată când văd o fată frumoasă intrând într-un bar. Nu e prima dată când văd oameni care beau de suparare. Dar morții ei de treabă, n-am mai văzut fată ca ea. Pot să jur că i-am simțit prezența de când a intrat în bar. Acum am și puteri extrasenzoriale. Bravo băiete, așa ar zice tata. Am rămas prostit de o fată.
Totuși, ea nu e orice fată, simt asta. Între noi e o conexiune.
Habar n-am ce spun pe aici.

Nu mai sunt capabil să gândesc logic. Mi s-au întunecat gândurile. Ea a fost ca o gură zdravănă de aer curat. Mă mir că nu m-am bâlbâit în prezența ei. E atât de arogantă, ca și mine, de altfel. E sigură pe ea, se vede în ochii ei. M-a amuzat ideea că ea ar produce miracole. Fata asta se crede mai mare ca Arsenie Boca. Poate își imaginează că e mâna dreaptă a lui Dumnezeu. Am mai întâlnit fete ca ea. Bagă tot felul de vrăjeli ca să îmi ajungă în pat.
Nuu
Am înnebunit.
Asta trebuie să fie.
Fata aceea nu s-a dat la mine. Cum zicea că o cheamă? Aa.. Davina. Un nume de înger.
Conducea o companie destul de mare. Mi-a zis că își caută un asistent. Și eu ce am făcut? Am inventat un prieten care caută un job. Proastă mișcare. Mâine trebuie să merg să îi cer scuze. Sunt penibil. Parcă nu mai sunt în stare să vorbesc cu o femeie.
Da, Davina era o femeie. Dar era măcinată de ceva. Se vedea incompletă.  Cred că ea nu căuta un asistent, căuta mai degrabă un prieten. Poate ar trebui ca mâine să dau eu interviul. Poate îmi va ierta minciuna.  Aș face orice ca să o mai văd o dată. E o enigmă. Una care mă atrage al dracu de tare.
Totuși, să nu uit de ce mă aflu aici. Trebuie să îmi găsesc sensul în New York. Mă cutremură din ce în ce mai tare întâmplarea din Toscana. Nu știu ce s-a întâmplat. Îmi beam cafeaua liniștit într-o dimineață pe terasa casei mele. Cerul s-a luminat și în fața ochilor mei a apărut un soi de pergament. Plutea, la propriu. Mesajul a fost unul tulburător :

"PLEACĂ LA NEW YORK, ACOLO ÎȚI VEI GĂSI LINIȘTEA. LINIȘTEȘTE-O ȘI PE EA. LUMEA NU VA MAI FI CURÂND UN LOC SIGUR"

Apoi, brusc, pergamentul a început să ardă. Posibil ca totul să fi fost o iluzie. În seara precedentă băusem prea mult. Ce e cert e că a doua zi am fost la New York. Două luni au trecut de atunci. Cel mai important lucru a fost întâlnirea Davinei. Ceva se va întâmpla. Simt asta. Fata asta mă va pune pe jar. Sper ca sensul să fie doar figurat.