Excursia

122 11 5
                                    

Ma trezesc de dimineata , usor ametita si cu o durere crancena de cap . Daca nu as stii ca nu am dormit aseara , as fi spus ca mi-am dat cu capul de pereti toata noaptea . Ma ridic din pat si merg catre oglinda . Ma privesc si raman de-a dreptul socata cand vad ca am ochii rosii , parul e foarte ciufulit iar eu sunt imbracata inca in rochita mea cu flori . Trebuie sa imi revin neaparat . Imi iau un prosop si ma bag in dus pentru a ma relaxa cateva minute . Apa calduta imi mangaie pielea si ma face sa ma simt mai bine imediat . Aleg sa port ceva mai lejer azi , poate asa Domnul Perfectiune se va speria ca vede o fata imbracata de casa si va fugi ! Da , nu vreau sa fuga , dar nici nu vreau sa am o relatie cu el . Nu il cunosc , nu stiu ce ii poate capul , dar ma gandesc ca nu e asa rau daca tata l-a ales.  TATA , care nu ma lasa sa am un iubit pentru ca fie era sarac , fie avea note proaste la scoala . Cine ii mai intelege si pe parintii astia ? Acum chiar as fii avut nevoie de mama , sa ma sprijine , sa ma ajute si sa imi de-a sfaturi.  De ce a trebuit sa moara ? Dintre atatea persoane , EA . Chiar ii simt dorul si nu ma pot obisnui cu absenta ei . A trecut deja un an iar eu tot mai merg in camera ei cand mi-e dor de ea si plang .

     -Pot sa intru ? aud o voce destul de cunoscuta cum intreaba .

     -Nu ! Sunt in prosop !

     - Pai mai bine ! Te ajut sa te imbraci ! spune cu o voce perversa si nu pot sa ma abtin sa nu chicotesc usor incat sa nu ma auda , si spun cu o voce autoritara :

     -Vrei sa te omor ?! Am nevoie de intimitate !

     -Bine , fie . Te astept jos ... sa fii gata in 10 minute , ca trebuie sa plecam . raman putin surprinsa si nu ezit sa il intreb :

     -Unde ? E ora 11 , nu putem mai tarziu ?

     -Nu ! Vi jos , mananci si plecam . O sa fim pe drumuri toata ziua , vreau sa iti arat ceva ! ce inseamna asta ? ce vrea sa imi arate ? sper ca nu are de gand sa ma duca la el acasa.

     -Bine ! 20 de minute !

     -Fetele astea ... spune plictisit si aud cum coboara scarile .

     Decid sa ma imbrac intr-o pereche de pantaloni scurti , dar nu foarte scurti , un tricou alb pe care scrie " I never liked you anyway " si jur , parca mesajul asta e pentru el . In picioare imi iau niste converse albi , parul lasat pe spate , putin rimel si voila ! Ma uit in oglinda de vreo 5-6 minute de parca ma duc la vreo intalnire . De ce fac asa ? Oricum nu ma intereseaza parerea lui despre mine , e egal cu 0 , dar e ceva in mine care spune ca ar trebui sa il cunosc inainte sa ii pun vreo eticheta . Prea tarziu de fapt , deja il cred un fitos cu bani , arogant , care schimba fetele asa cum isi schimba sosetele ... asta daca si le schimba . Offf ... gata cu gandurile astea. Pasesc usor pe scari si simt cum mi se inmoaie picioarele cand il vad stand la masa . Ma apropii usor si un val de nervi ma asalteaza : sta pe locul meu !

     -Asta e locul meu ! spun enervata la culme.

El se intoarce ,se ridica razand , de parca am spus vreo gluma sau ceva .

     -De ce razi ? spun iritata .

     -Tricoul ala e ca sa te faca mai tare atunci cand ma privesti in ochi ? Cu siguranta te-ai gandit ca ma voi simti ,dar se pare ca te-ai inselat ... ma voi simti atunci cand iti vei lua un tricou pe care scrie "I love you" . Ce pot sa zic ? Te-ai imbracat cam copilareste gandindu-te la mine .

     -De ce esti asa arogant ? intreb si stiu ca are dreptate .

     -Bine , gata , incheiem discutia . Haide sa mananci ceva ! spune cu o voce calma . Doamne ce repede trece de la o stare la alta !

     Dau din cap negativ si il intreb dinnou :

     -De ce esti asa arogant ?! se intoarce razand in hohote iar asta ma scoate din sarite .

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Jul 31, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Destinul ( Tata )Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum