Love me more!

Capitolul 1

    Ma plimb singură, singură prin infernul vieții mele. Privesc tristă spre sutele de chipuri străine ce se grăbesc in mulțime, ce se pierd în fundul minții mele pierdute printre  miile de gânduri strajnic impunătoare. Pășesc domol pe asfaltul proaspăt udat de ploaia ce s-a abătut asupra orașului...

    Am pierdut totul, casa, iubitul, prietenii, familia.. totul.. si oare de ce ? De ce ?..

     Crezând ca totul va fi bine.. am clacat, am clacat crezând ca (,) contez, crezând ca sunt iubită, crezând ca totul se cuvine a fi normal.

     Azi este ziua morții mele. Ziua in care totul parca e alb si nergu.. ziua in care numele meu, Alia Wilde, s-a stins in ploaie. Si de ce? Pentru prieteniile mele false..Pentru iubirea uitată de mult, insa care conta amarnic.. pentru dezamăgirea părinților mei.. pentru un concept stupid al societății..

    Ajunsesem acasă, casa părinților mei, unde, ma așteptau ingrozitor de nervoși, alături de Miruna..prietena mea cea mai buna si logodnicul meu, Peter.. Pentru primele secunde credeam ca totul este  o farsă pregătită inainte de nunta noastră.. ce avea sa fie mâine, însă.. realitatea m-a lovit puternic peste fața mea ce avea un zâmbet tâmp, crezând că iubirea este mai presus de orice.

    "Esti o nerușinată, o curvă nenorocită!" Spuse mama catre mine.. Fără nici o jenă, fără  măcar sa se gândească că sentimentele mele vor fi rănite, iar orgoliul meu calcat in picioare.

    Nedumerită.. priveam spre tata care se uita la mine dezamăgit, evitându-mi privirea..

     "Peste doua zile noi aveam nunta..iar tu..? Ce e asta, Alia ?" Mă  întrebase  Peter nervos, ținând-o de mână pe Miruna..

     Subtilitatea lor era prea evidentă pentru mine, din nou primind o palma strajnica din partea vieții.

   Imi aruncase un afiș.. pe jumătate rupt. Aruncasem o privire peste el, si simțisem cum forta picioarelor mă părăsea.. o poza cu mine de acum doi ani..dezbrăcată.. Aruncasem afișul, și o privisem pe Miruna cu ură..

    Il iubea pe Peter.. a lipit poze cu mine dezbrăcată in tot cartierul.. doar ca Peter sa se despartă de mine.. doar pentru a mă umilii in ultimul hal..

   Părinții mei m-au dat afară din casă, dl. Holt m-a dat afară din Hlot Express.. din slujba mea pe PR pe motiv că aduc o imagine proastă firmei sale..iar părinții mei.. m-au gonit făcându-mă curvă.. spunând că aduc o rușine necontenita familiei mele.

    Acum sunt pe străzile aglomerate ale New York-ului alergând exasperanta prin mulțime. Căutându-mi o casă, un camin in care imi pot pune capul pe pernă.

     Însă nimic nu ține cu mine..am bani pentru asta.. banii de nuntă.. Însă nimeni nu vrea sa vorbească sau să ma ajute in vreun fel..

   Mă așez pe o bancă in fața unei clădiri mari, privesc disperata in jurul meu, gândindu-mă la umilința pe care am primit-o fiind nevinovată..

   O bătrânică se așează lângă mine pe bancă, privindu-ma nedumerită.. Până in momentul in care m-am decis să o intreb motivul privirii sale insistente. 

    -Ești așa frumoasă.. de ce ești tristă? Ma întreabă privindu-ma compătimitor.

    Zâmbesc slab la complimentul său si decid să mă deschid.. poate imi va face bine făcând confesiuni in fața unei straine.

    -Vă mulțumesc.. Însă tristețea mea imi acoperă până si frumusețea sufletului.. care parcă simte mai multă ură si frustrarea decât tristețe.