Cel mai frumos cosmar

CAPITOLUL 8

*Luni 6:32*

De sambata seara nu am mai vorbit deloc cu Sebastian. Sper sa il vad azi la scoala ma gandesc eu in timp ce ma imbracam.
Merg la bucătărie ,iau un mar si merg catre autobuz grabita. Ajung la scoala si o vad pe Ella.

-Hey,ce faci?
-Hey! Bine,tu?
-Bine.
-Cum a fost a doua intalnire cu Sebastian?
-Minunata! El e minunat...intalnirea a fost minunată,totul e minunat!
-Of..amorezata mica ce esti! Mai e putin si pupilele ti se transforma in inimioare, spune Ella amuzata.
-Sa stii! Spun si eu amuzata ,la randul meu. Ma bucur enorm ca l am cunoscut. E super tipu! Si chiar cred ca ma place. Desi cateodata cred ca visez la ce frumos e el pe langa mine!
-Si tu esti frumoasa! Cerșetoare de complimente! Deci...tu cu Sebastian sunteti impreuna?
-Nu...inca! Sper...dar in mintea mea deja e nunta! Spun eu amuzata
-Domnisoara de onoare scrie pe mine! Spune Ella razand
-Du te dracu' nebuna! Spun eu razand si plecand de langa Ella.
-Nu te ai supărat,nu? Spune Ella venind dupa mine.
-De ce sa ma supăr? Ai zis adevarul!

Ne indreptam spre clasa si Ella zice:

-Cat de mult iti place de Sebastian?
-Nu imi place de el,il iubesc,tu! Zic eu incercand sa fiu amuzantă
-Atunci,daca il iubesti nu te intoarce.
-Ce? De ce?
-Doar asculta ma! Nu te intoarce!
-Ce se intampla in spatele meu?
-Chiar vrei sa stii?
-Altfel nu te intrebam, zic eu deja destul de nervoasa.

Si Ella arata cu degetul catre Sebastian si o fata. Nu asa ma gandeam ca o sa l vad!
Statea rezemat de perete sarutand o fata. Mi am aruncat rucasacul pe jos  si am iesit pe usa,in lacrimi fara sa mai zic nimic la nimeni.

   Am ajuns acasa...si m am aruncat in pat,gâfâind de la alergat. Am adormit de la ora 9:00 pana seara la 15:00. M am ridicat din pat,am mers sa imi iau o cutie gigantica de inghetata si am pornit TV ul. M am uitat toata ziua la filme.
   Seara la 20:47 am iesit din casa si am mers in parc, pe o alee pustie. Nu era nimeni. Doar eu. Eram singura,ca de obicei.
   Ma plimb pe strada aceea ore in sir...priveam luna, am facut mii de pasi,aveam mii de ganduri,mii de lacrimi varsate si ochii rosii de la atata plans. Aveam o singura intrebare: Si acum ce?