Cel mai frumos cosmar

CAPITOLUL 5

In drumul spre casa mea ,am observat ca Sebastian ma privea...avea o privire atat de dulce...era destul sa ma uit in ochii lui si simteam cum mi se înmoaie picioarele, inima imi batea din ce in ce mai tare iar pupilele mi se dilatau. Cred ca a fost singura data cand chiar am simtit ceva pentru cineva. E asa de fain sa stii ca esti îndrăgostit.
Era liniste. Nimeni nu zicea nimic. Se auzeau greierii cum cantau pe iarba rece ,inecata in lumina lunii. Se refelcta foarte frumos pe chipul lui. Nu ma saturam deloc sa il privesc. Imi placea enorm, puteam face asta la nesfarsit. Dar sfarsitul era aproape...am ajuns acasa. Mi s a parut ca am ajuns in 2 minute,desi au fost 45.
Era momentul sa ne zicem "adio".
-Ăăă...deci aici stai tu?...zice Sebastian umilit de faptul ca stia ca a pus o intrebare idioata.
-Da.
Au urmat cateva momente de liniste. Cand in sfarsit am gasit amândoi cuvintele ,am deschis gura amandoi ,in acelasi timp. Zambim rusinati fara sa ne privim unul pe altul.
-Spune tu prima!
-Voiam sa spun ca in seara asta m am distrat si a fost super. Sper sa ne mai vedem!
-Ma bucur ca ti a placut. Bineinteles ca o sa ne mai vedem,pisi. Nu scapi atat de usor de mine.
-Nici nu as vrea,sincer...
Sebastian se uita impresionat la mine.
-De ce ma privesti asa? Am zis ceva gresit? Intreb eu putin speriata sa nu fii facut ceva prostii.
-Ăă...nu! Bineinteles ca nu!
-Deci...eu trebuie sa plec in casa...intri sa bei ceva?
-Nu, si eu ar cam trebui sa plec.
-Ah,ok... rostesc aceste cuvinte putin dezamagita. Nu voiam sa se termine seara asta.
"Si acum ce? Sa l iau in brate? Sa l sarut?" Ma gandeam la asta in timp ce priveam in gol.
-Deci..eu me... nici nu am apucat sa zic asta ca am simtit buzele lui pe ale mele. Eram putin uimita si foarte fericita. A fost un pupic scurt.
-Mai vorbim...Noapte buna, pisi!
Siiiiiiii... a plecat...nu am apucat nici sa l salut ca nu l am mai vazut, s a pierdut in intrunericul noptii. Eu stau inca in fata usii. "Ce a fost asta?!" Ma gandesc, eu fiind, inca in stare de șoc.
Am intrat usor in casa si am mers in camera. M am schimbat in cele mai comode haine si m am aruncat in pat. Nu puteam sa dorm, inca aveam fluturi in stomac. "Ce a fost aia?!" Intrebarea asta m a chinuit toata noaptea. La ora 4 dimineața am adormit,in sfarsit.