Cel mai frumos cosmar

CAPITOLUL 4

"Credeam ca iubirea e o prostie ,dar ai aparut tu, cu zambetul tau idiot si m ai facut sa imi schimb conceptia"

Tot filmul ma holbam la frumosul meu brunet...nu era al meu desi voiam asta...ma bucuram de fiecare secunda petrecuta cu el...nu eram deloc atenta la film, voiam doar sa fiu langa el. Din cand in cand ma prefaceam ca imi este frica doar ca sa am o scuza sa stau ghemuita in bratele lui. Desi nu era o parte horror...cred ca si lui i a placut,nu a zis nimic catre mine. Sper doar sa nu ma creada ceva nebuna. Desi e adevarat,sunt o nebuna,dar dupa el. Ii cersesc iubirea. Asta a sunat urat desi e cel mai adevarat lucru pe care l am zis. Si el mi o cerseste. Si el simte la fel ,cel putin asa sper. Nu stiu ce m as fi facut daca m ar vedea ca o simpla prietena. "Cum Luna are nevoie de Soare ,asa am eu nevoie de tine..."

-Cum ti s a parut filmul? Ma intreaba Sebastian
-Super!
-Ma bucur ca ti a placut.
-Da,a fost chiar fain.
-Apropo, am observat cum te ai holbat tot filmul la mine...am ceva pe fata sau ceva?
-Da, ai cel mai frumos zambet...o zic incet sperand sa nu ma auda.
-Si tu...tu esti minunata!
-Oh ,Doamne! Tu chiar ai auzit ce am spus...spun eu rusinata.
-Stai destul de aproape incat iti aud si gandurile.
-Serios? La ce ma gandesc acum?
-La mine, pisi!
Nu am mai zis nimic doar am zambit si l am luat incet de mana. Ador acea senzatie!