Cu o pătură întinsă pe iarba rece a nopții și cu o cană fierbinte de ceai în mână, privind cerul plin de stele.
Cu gândul la el, la ea și la tine.
Zâmbind, anintindu-ți de momentele frumoase petrecute împreună.
Învățând din greșelile de atunci.
Cu ochii închiși simțind o lacrimă cum se chinuie să iasă printre pleoape, înghițind în sec, deschizi ochii, te ridici, strângi, iar după pleci.
Lași cana de ceai pe iarba rece, neterminată.
Filmul se deruleaza cu tine în timp ce mergi, iar aburii ce ies din cană se risipesc în aer lăsând în urmă urme de durere.
