-Sunt slabă.
-Şi ?
-Şi recunosc că nu ştiu ce vreau şi mă stresează acest lucru, că azi sunt aşa , iar mâine sunt altfel, că uneori sunt tristă şi nu ştiu de ce, că mă simt singură cu toate că am prietenii alături, că aş vrea să fie totul altfel, însă nu ştiu cum ...
-Nu înţeleg ! Tu erai puternică ...
-Dar vezi tu ? Mă certam şi mă condamnam singură pentru greşelile altora. Aveam senzaţia că eu sunt vinovată pentru toate.
-Nu era aşa.
-Ştiu, dar îmi era frică să nu greşesc..
-Eşti doar un om ! Înţelege că pentru unii oameni nu merită să tragi aer în piept nici pentru un scuipat. Învaţa că trebuie să te răzbuni ca să rămâi cu mintea întreagă.
-Spuneai că numai cei slabi fac asta,
-Uita totul ! Eram doar o copilă ! Credeam în poveşti.
-Şi ce e rău în asta ? Ce e rau în a vedea doar partea bună a lucrurilor ?
-Totul. Totul e rău.
-Dar ...
-Ce-ai de gând acum ? Îi vei ierta ?
-Nu, nu pot !
-Viaţa e un joc . Un joc murdar. Dacă vrei să câştigi joci după regulile lor. Trebuie să minţi, să trişezi, să joci pervers. Numai aşa vei câştiga.
-Să mint, să trişez, să joc pervers.
-Şi totusi ... să-ţi păstrezi speranţa !
"Am înghiţit în sec. Părea atât de greu. Eu ... eu nu eram aşa. Nu puteam. Mi-am lăsat privirea în jos, lăsând un suspin să-mi iasă printre buze.
-Nu e uşor. Ştiu, dar vei vedea ca e cea mai bună variantă.
-Sper..
"Şi acum mă aflu aici de una singura , abandonată, rece. Lacrimi îmi inundă ochii şi încep să văd în ceaţă. Îmi amintesc discuţia asta de parcă ar fi fost ieri, dar ... au trecut ani de atunci. Ani de zile în care EA m-a învăţat cum să fiu deasupra tuturor. Ani de zile în care mi-a fost alături când pur şi simplu mă durea fizic pe dinăuntru si plângeam. Ani de zile în care am fost împreună... Iar acum EA e moartă. Stau de ore întregi nemişcată gândindu-mă la tot ce mi-a spus, la fiecare cuvânt al ei care mi-a rămas în minte."
