Şi aşa am făcut. L-am distrus. Am făcut în aşa fel încât să intre în depresie. L-am împins să-şi ia propria viaţă. Acela fusese momentul în care mi-am dat seama de ce puteam face. Mă speriasem, dar nu de faptul că din vina mea a murit, ci pentru că îmi plăcea şi nu regretam ce am făcut. Mă simţisem senzaţional. După ce am mai luat o gură din sticlă şi am simţit cum un val de căldură pune stăpânire pe mine , am început să râd.
Mă uitam la ea cum bea fiecare pahar fără nicio expresie şi fără oprire. Şi-a întors privirea.
-Comandă-şi ceva !
-Nu am mai băut alcool până acum..
-Habar n-ai ce-ai pierdut !
Am zâmbit şi atenţia mi-a fost captată de barmanul ce se uita la mine de ceva timp. Când privirile noastre s-au întâlnit a zâmbit pervers , făcându-mi cu ochiul. M-am întors cu spatele simţind cum roşesc. EA m-a bătut pe umăr.
-Lecţie nouă : Distrează-te la maxim ! Acum ieşi şi cere-i ceva de băut !
Am tras aer în piept, mi-am aranjat cămaşa şi m-am dus la barman.
-Doreşti ceva, bruneto ? E din partea casei.
Zâmbetul ăla era de-a dreptul fermecător. Mai aveam puţin şi cădeam de pe tocuri, dar nu... nu aveam voie să fac aşa ceva.
-Un shot de tequila , şatenule !
Şi-a muşcat buza inferioară şi mi-a întins mâna. Am râs. I-am dat-o şi m-a tras peste tejghea astfel încât să fiu lângă el.
-Nouă pe aici ?
-Oh, da.
-Şi cum ţi se pare?
M-am uitat la EA. Zâmbea şters. A ridicat din sprâncene într-un mod amuzant.
-Excepţional !
-Asta înseamnă că o să te mai văd pe aici?
-Fii sigur de asta.
După acea noapte barmanul devenise cel mai bun prieten al meu, însă şi el m-a părăsit. Acum este în coma. Este în comă pentru că a încercat să mă salveze pe mine.
