-Alo !
-Cine eşti şi ce dracu' vrei de la mine ?
Am auzit cum femeia de la telefon a pufnit. Posibil ca acum să mă înjure în gândul ei, dar nu-mi pasă oricum.
-Sunăm de la Spital. Sunteţi prietena domnului Tomlinson ?
Simţeam cum ochii mi se inundă din nou în lacrimi. Am înghiţit în sec. Îmi era frica. Nu voiam să aud nimic. Dacă erau veşti proaste ? Dacă şi el m-a părăsit la fel ca EA ?
-Nu plânge , Ell !
-Nu mă părăsi ! Cui mă laşi ? Cui ne laşi ?
-Ell, ai prieteni... prieteni ce îţi sunt ca o familie. Îl ai pe James. Dacă tu plângi şi eşti slabă, ce exemplu o să-i dai ?
-James are nevoie de tine.
-Tu eşti ca mine. O să fii o mama mai bună decât aş fi fost eu. Te rog, promite-mi că o să ai grijă de el ! Promite-mi că o să fii tare, că o să fiţi fericiţi !
O priveam cu tristeţe. Nu se va termina, e imposibil !
-Ah, scumpo, şi să ştii că .. te iubeşte ...
-Cine?
-Cine nici nu te aştepţi ..
A zâmbit şi a închis ochii. I-am strâns şi mai tare mâna.
-Te rog ! Te rog, deschide ochii ! Nu ! Nu se poate ! Te rog.
A ... a murit. Nu-mi vine să cred că a murit. M-a lăsat baltă. Mi-am muşcat obrazul, apoi i-am aşezat mâna lângă corp. M-am ridicat şi i-am sărutat fruntea.
-Îţi promit !
Respiram sacadat şi cu toate că nu eram în stare să suport consecinţele ... am înghiţit în sec şi i-am răspuns acelei femei.
-Da. Eu sunt. Ce .. ce s-a intamplat ?
A tăcut câteva clipe. Nu spunea nimic, ceea ce m-a facut să îmi ies iar din minţi.
-Da' spune odată, femeie proastă ! M-ai sunat ca să cheltui banii spitalului ?
Sunt sigura că temperamentul meu a făcut-o să tresară deoarece am auzit-o scâncind. Perfect.
-Domnul Tomlinson s-a trezit. Vrea să vă vadă !
