Atracție perfectă # Grey Sisters Vol II

Capitolul 6

     Jade - 17 ani

  
   Următoarea zi mă trezesc cu chef de o plimbare, așa că după ce mânăc ceva și beau un ceai, mă îmbrac lejer cu o salopetă de blugi scurtă cu un tricou roșu și niște sandale și ies la plimbare.
   Străzile nu sunt atât de aglomerate la ora asta, e abea zece dimineața, și mă îndrept spre plajă.
  Îmi dau jos sandalele, le iau în mâna și traversez nisipul fin până lângă apă. Valurile îmi udă vârfurile degetelor iar eu închid ochii și las soarele să îmi mângâie pielea, când dintr-o dată, sunt ridicată pe sus.
Strig și deschid ochii.
  Rânjetul lui Tristan apare în fața ochilor mei când mă învârte de două ori iar apoi mă pune jos:
-Bună dimineața, Jade Wilson!
-Tristan, ce faci aici atât de devreme?
-Lucrez. Sunt salvamar, îți amintești?
Ah, da! Dau din cap:
-Și nu ar trebuii să fii cu ochii în patru în cazul ăsta?
-Eh, nu e prea multă lume la ora asta pe aici. Hei, nu vrei să mergem să bem o cafea?
-Uhh, vezi tu, mie nu îmi place cafeaua.
-Atunci un ceai?
-Nu ai de lucru?
-Pot să îmi iau o mică pauză.
  Arată în direcția unui tip care stă lângă turnul salvamarului și care e probabil colegul lui Tristan:
-Haide, știu o cafenea aproape.
-În regulă atunci, să mergem!
 

    ***
După ce ne așezăm la o masă, Tristan își comandă o cafea cu extra lapte și trei pliculețe de zahăr:
-O să dai în diabet.
-Nee. Sunt doar dependent de chestiile dulci, e un defect din naștere, nu ai ce să îi faci.
  Eu îmi iau un ceai de fructe cu puțină lămâie și miere în loc de zahăr:
-Deci, povestește-mi despre tine.
-Ce să îți spun.
-Ceva. Orice vrei tu ca să te cunosc mai bine.
-Deja știi destul de multe lucrui despre mine.
-Niciodată nu poți să știi prea multe despre cineva.
-Atunci întreabă-mă ce vrei să știi.
  Tristan ia o gură de cafea și se lasă pe spate:
- În regulă, ia să vedem...care e culoarea ta preferată?
  Mă uit spre ochii săi:
-Albastru.
-Mâncarea?
-Piept de pui la grătar cu orez, portocale și sos de soia.
-Animalul preferat?
-Părerile. Imi plac păsările deoarece sunt libere și pot să zboare.
-Drăguț.
-Bine, e rândul meu să te întreb.
-Ok.
-Câți ani ai?
- Am 19.
  Mă gândeam eu că e mai mare decât mine.
-Filmul preferat?
-Focus.
- Ești singur la părinți?
-Nu. Am un frate mai mare. Tu?
-Singură.
-Unde te vezi peste zece ani? mă întreabă
-Nu știu.
-Vrei să mergi la facultate? Vrei să te muți? Vrei o familie?
-Cred că toate astea.
-Vrei copii?
-Da.
-Eu vreau trei. îmi spune
  Ridic o sprâncenă:
-Pe bune?
-Da.
-Wow!
-Ce e atât de surprinzător?
-Nu știu...doar că în general, băieții nu se prea gândesc la chestii dinastea.
-Oh, e atât de greșit, Jade Wilson. Tu încă mă compari cu ceilalți băieți?
  Se apleacă spre mine peste masă și se uită in ochii mei rânjind când spune:
-Stai liniștită, e în regulă. Am timp să îți demonstrez cât de mult greșești.
  Apoi îmi zâmbește și revine la conversația noastră de parcă nu mi-ar fi făcut o promisiune care mi-a făcut pielea de găină dintr-un motiv pe care nici măcar nu îl cunosc.