O, nu!!! Cineva are nevoie de mine!!! Nu!!! Am zis nu!!! Și ma duc în direcția opusa. E nevoie de toată voința mea... Sunt oribila ca fac asta!! Ma prăbușesc și ma bufnește un plâns isteric. Lumea se învârte în jurul și dispare încet încet. Ce mi se întâmplă? Un strigat de ajutor nu provoacă asta. Ma dezmeticesc și ma uit la picioare. Stau în zăpadă, în mijlocul unui târg. Oamenii se distrează, canta, dansează, beau punch cald. Este o sărbătoare. Este Crăciunul. Cum am pierdut atâta timp? Ma uit nedumerita în jurul meu și, dintr.o data, îl vad. Ma trece un fior. La mine se uita. Of!! Dau sa plec în direcția opusa lui, dar aud în spatele meu un nu hotărât și ma prinde de mana. Trag mana din mana lui. Îmi da drumul, fără sa se lase afectat de smuceala mea.
- Trebuie sa vorbim! Vocea lui era grava, nu era prima data când o auzeam, dar de fiecare data, ma lovește seriozitatea. Se întoarce cu spatele și se duce spre un pub aflat exact pe marginea târgului. De data asta, îl urmez ascultătoare, ca un copil mic. Ma razvratesc, în capul meu, dar tot îl urmez cuminte.
Când ajungem în pub se pune la o masa aproape de fereastra. Cafelele ne așteptau. Curios, știe ce îmi place. Nu voiam sa fac contact vizual cu el, ma uitam pe fereastra, la lume.
- Ma ignori? Nu mai ești o fetita sa îți iei atitudinea asta fata de mine.
Instant iau foc. Și ma uit fix în ochii lui cu toată furia pe care o pot genera.
- Ma scuzi, moșule. Nu mi.am dat seama ca ati devenit atât de sensibil o data cu înaintarea în varsta.
În coltul gurii, apare un zâmbet strengar. Pana sa apuc sa îl memoreze dispare de pe fata lui. Nu e un bărbat deloc urat. Are parul negru ca taciunele. Ochii sunt schimbători, asta am aflat în cele câteva întâlniri ale noastre. Acum sunt verzi, cu mici fâșii portocalii. Daca ar fi om, ai zice ca are în jur de 40 de ani. Este în forma și se îmbracă cu stil. În momentul asta, toate femeile din pub se uita la el. Da... Este genul ala de prezenta, iar el se bucura de fiecare admirație, dar pana și pe asta o face cu stil. Dacă ar știi femeile alea cine este el, le.ar sari câteva bătăi de inima.
- Cum am ajuns aici, în mijlocul iernii? Mai nou, poți controla și anotimpurile? spun eu jumătate sarcastica și jumătate intrigata.
- Stii prea bine ca nu pot face asta. Dar ma pot plimba în trecut. Știi prea bine unde suntem, ce îți scapa este anul.
Se uita în sufletul meu. Simțeam cum ochii lui cautau ceva. Ma uit pe fereastra și încerc sa îmi dau seama la ce se refera. Suntem in Austria, la târgul de Crăciun, din fata primăriei. Din toate excursiile mele aici mi.a plăcut cel mai mult. Este o tara frumoasa și am zăbovit câteva zile aici, acum foarte mulți ani. Închid ochii și o lacrima aluneca ușor pe obraz. Știu despre ce an vorbește. Aici am făcut o mare greșeală, pe care de altfel nu o regret, am salvat 3 suflete care erau destinate sa aibă un sfârșit tragic. Era vorba de o familie formata din soț, soție și un bebe. El era depresiv, ea depășită de venirea noului copil. Au crezut ca prezenta celui mic o sa le schimbe viata în bine. Nu s.a întâmplat asta. Depresia lui s.a accentuat, iar ea nu a avut nici sprijin. Il urmăream de câteva zile, dar nu reușeam sa îl fac sa ma vadă. Dacă încercam sa vorbesc cu el, trecea pe lângă mine. Ma puneam în fata lui și ma prezentam, el tot ma ignora. Nu spun nimănui numele meu adevărat, ci un nume care a rezonat cu acea persoana pe parcursul vieții lui. Ma face mai accesibila și pe celalalt om mai interesat. Și mai ales de toate nu am voie sa ii spun ce fac și care e rostul meu pe pământ. Timpul trecea și seceratorii morții erau pe lângă ei. Pot sa jur ca l.am văzut fugitiv și pe el. Ca el sa apară personal la luarea unor suflete înseamnă că e ceva important. Îngerul morții (Azrael) se prezinta doar la extreme, când lua un suflet pur, inocent sau când culegea preoți care au abuzat de copii, măicuțe care au rămas însărcinate, ați prins ideea. În rest, sufletul era ridicat de seceratori.
Rămăsesem în ultima zi în care puteam sa fac ceva. Sfârșitul lor era de.a dreptul tragic și eu nu puteam sa las asta sa se întâmple. În drum spre casa, el trecea prin târg. Azi a vrut sa se oprească sa bea ceva la bar. Avea un pistol în pardesiu și voia sa îsi facă curaj sa îl foloseasca. Ma pun în fata lui și ii dau o palma zdravănă. Se uita dezorientat la mine. I.am spus sa se ducă urgent acasă ca soția lui o sa moara. Bineînțeles că după ce i.a trecut uimirea, nu m.a crezut. L.am prins de pardesiu și l.am scuturat nițel. Ma da la o parte dintr.o mișcare și ma înjura. Dar se duce spre casa, nu se mai oprește la bar. Ajunge în casa și o striga pe nevasta lui. Aceasta nu răspunde. Ceva în sufletului lui ii spune ca ceva e nu este bine. O cauta în toate camerele și o găsește leșinata în cada. Iar o striga, dar ea nu răspunde. Se uita în jur și își da seama ca nu aude copilul. Și pt un moment totul a stat... Copilul era pe fundul căzii. Ii trage pe amandoi la suprafata dintr.o miscare, pe ea o lasa atarnand de cada. Pe copilas il pune pe gresie și ii face respirație gura la gura. După câteva momente bebele iși revine și trage un urlet. El este complet disperat. Fuge în sufragerie sa sune la ambulanță. Ambulanța ajunge în timp record și toți se duc la spital. Ea suferise o criza și a scăpat copilul, dar soțul ajungând la timp reușește sa ii salveze pe amândoi. Happy end, nu? Alternativa era una groaznica. El s.ar fi dus la bar și nu ar fi ajuns niciodată la timp. Și copilul și soția ar fi fost morți de mult timp, iar el s.ar fi sinucis lângă cadavrele lor. Partea nasoala era ca eu nu trebuia sa interferez cu ei. Karma lor spunea ca ei toți trebuiau sa moara în ziua aia. Am comis aproape de un păcat capital. Nu am fost pedepsita, nu nimic. M.am convins ca poate chiar asta trebuia sa fac. Dar ma mimteam.
Deschid ochii și ma uit la el. Pot sa jur ca Moartea îmi înțelege durerea. Dar, ca orice sentiment văzut pe fata lui, acesta dispare imediat.
Ma uit pe geam și am revenit în prezent. Copacii erau plini de tot felul de culori.
- Nu regret, nici pana în ziua de azi.
- Poate ar trebui. Te.ai gândit vreodată care sunt consecințele acțiunii tale? Uita.te pe geam și spune.mi ce vezi.
Nu era multă lume afara. Câteva persoane ce treceau prin piața, care, în prezent, nu găzduiește niciun târg. Un baiat face jogging. O fetita plimba un cățel și în coltul opus o femeie sta cu un băiat destul de mare pe banca.
- Nu vad nimic deosebit.
- Ești sigura? Nici pe banca aia? Și arata spre mama cu băiatul. Uita.te bine sau deja i.ai uitat fata?
Ma uit din nou spre banca. Era soția tipului care urma sa se sinucidă. Dar arata mult mai rău și era foarte slaba. Cearcane negre, ochii umflati de parca ar fi plans ani intregi. Băiatul de lângă ea părea sa aibă un handicap.
- El s.a sinucis pana la urma. Câțiva ani mai târziu, neputând face față responsabilitatilor ce vin cu ingrijirea unui copil cu handicap.
