O casatorie palpitanta

11. Furtuna

Sateam la masa, asteptand-ul pe Blake sa se intoarca si speram ca el sa se intoarca inainte de ajungerea nasilor lui. Ii urasc telefonul ala! O sa il arunc, jur! Suna numai in momentul nepotrivit!

Incepusem sa ma joc cu degetele la cat de stresata eram si cumva viata mea mergea bine si Blake a venit la masa. Avea un zambet imens pe fata si nu am idee daca este de bine sau de rau.

-Sa inteleg ca treburile merg bine? L-am intrebat vrand sa ma mai detensionez.

-Da, am.primit confirmarea unui transport imens pentru cineva. Fiori reci imi traversau spatele gandindu-ma la oamenii care urmqu sa moara din cauza acelor arme, nu ii pot intelege inca entiziasmul si nici nu imi doresc asta.

-Esti bine? M-am uitat in ochii lui care nu schitau niciun resentiment pentru victimele care vor aparea. Nu il inteleg mereu si asta ma frustreaza.

-Da, sunt. Mi-a ridicat capul, uitandu-se in ochii mei, dar pana sa apuca sa zica ceva il observam pe ospatar care venea spre noi acompaniat de doua persoane, nasii lui Blake mai mult ca sigur.

Cand au ajuns in dreptul nostru am ramas cu gura cascata, aratau asa bine si pareau asa tineri. Machiajul ei era lejer, tinuta lejera dar eleganta asezandu-se perfect pe corpul ei bine lucrat, parul deasemenea fiindui aranjat in cel mai mic detaliu. Barbatul care parea putin mai in varsta decat femeia, asta datorita parului grizonat, purta blugi, si o camasa alba, stilul vestimentar fiind similar cu al lui Blake, parul ii era tuns intr-un stil modern dar nu ridicol. Inima mea deja o luase la goana cand i-a vazut, ma simt mult i ferioara lor.

-È bello rivederti, figliolo. (Ma bucur sa te revad, fiule.) I s-a adresat barbatul lui Blake, strangandu-si mana reciproc.

-E sono felice di rivederti. (Si eu ma bucur sa te revad.) I-a raspuns Blake.

-Pronto con così tante formalità! Siamo una famiglia! Dammi un abbraccio cara, mi sei mancato molto!  (Gata cu atatea formalitai! Suntem o familie! Da-mi o imbratisare dragul meu, mi-ai lipsit mult!) A vorbit femeia, lundu-l pe Blake intr-o imbratisare stransa la care acesta i-a raspuns bucuros.

Barbatul a ajutat-o pe femeie sa se aseze langa Blake, ei avand o discutie din care nu intelegeam nimic. Barbatul decizand sa se aseze langa mine, asta creindu-mi o stare de panica. Bine, intr-un fel eram si langa Blake, masa find rotunda, dar acesta era atent la discutia cu femeia care m-a fascinat deja.

-Tu devi essere Alessanda. (Tu trebuie sa fii Alessanda.) A vorbit barbatul si cred ca vorbea cu mine din moment ce mi-a rostit numele. Dar eu nu inteleg o iota din ce zicea el, i-am zambit si am incercat sa-l fac atent pe Blake dar fara rezultat. Probabil ca si-a dat seama ca nu l-am inteles si a inceput sa vorbeasca in engleza in timp ce eu ii multumeam cerului ca acest om stia engleza.

-Tu trebuie sa fii Alessanda.

-Da, eu sunt... domnule. I-am raspuns stamgace.

-Ai un nume interesant, stii cumva de ce printii tai au decis sa iti dea un nume asa unic? Intrebarea a venit ca de nicaieri, iar eu m-am blocat, creierul meu cautand modalitati de a da un raspuns corect.

-Nu, imi pare rau. Am raspuns, schitand un zambet micut.

-Esti o fata foarte frumoasa... Pareq ca vroia sa isi continue ideea dar a renuntat sau nu stia cum.

-Va multumesc frumos! Incercam sa raman cat de politicoasa puteam din dorinta de a nu intra in belele.

-Dar esti si foarte tanara. Nu imi pot inagina cum iti poti dori o casnicie acum cand te-ai putea bucura enorm de tare de viata ta. Plus ca nu iteleg cum consideri tu ca ai putea tine o casa, nu ai experienta necesara. Tu banuiesc ca esti constienta de faptul ca Blake isi doreste si copii, cum poti tu sa fi mama la varsta ta? Acum vorbele lui erau reprosuri clare, care sincer imi frangeau inima si cu greu imi stapaneam emotiile.

-Padrino, per favore! Alessanda è una donna matura, nonostante le apparenze. Farà bene con tutti i doveri! (Nasule, te rog! Alessamda este o femeie matura, in ciuda aparentelor. Se va descurca foarte bine cu toate indatoririle!) I-a vorbit Blake, din nou eu ramanand pe dinafara.

Discutia dintre ei a devenit din ce in ce mai apasata si nu iti trebuia sa stii italiana pentru a intelege ca se certau. Femeia a intervenit si ea de la un moment dat si pot sa jur ca eram atractia principala din restaurant. Nu il puteam lasa pe Blake sa-si strice relatiile de familie pentru mine asa ca am decis sa actionez. Mi-am pus mana pe bratul sau facandu-l atent la mine, lasandu-mi astfel loc sa vorbesc.

-Va inteleg teama referitoare la mine, nu este usor sa crezi ca exista si oameni responsabili la varste fragede, mai ales ca de multe ori in fata ies doar cei care s-au afirmat negativ, dar asta o consider o eroare a societatii. Imi dau seama ca nu va pot convinge cu vorbe, dar vreau sa va spun ca sunt o persoana matura si responsabila si nu imi doresc bani sau alte facilitati din acest mariaj. Nu imi doresc sa stric relatiile de familie. Eu ma voi retrage la o plimbare, va rog frumos ss ma scuzsti. Am reusit sa-mi inchei discursul, inghitindu-mi lacrimile care amenintau sa iasa. M-am ridicat usor de la masa si am parasit restaurantul, nu am de gand sa fug, nu am unde, vreau doar sa ma plimb putin, sa mai vad lumea putin si putin a si fost pentru ca foarte repede am fost rugata sa ma urca intr-o masina, in mod normal nu as fi facut asta dar soferul era unul dintre cei care ne luasera de la aeroport asa ca am acceptat.

Drumul imi era necunoscut si parea ca ne indepartam de oras, dar ma asteptam la asta... lacrimile afurisite nu conteneau sa se opreasca dar nu mai am puterea sau dorinta sa lupt cu ele, in curand totul o sa fie linistit, in curand o sa mor, un gand care sincer nu credeam ca o sa ma linisteasca vreodata.

Masina a oprit in fata unei case amplasate pe plaja si am fost condusa intr-o camera imensa aflata la etajul al doilea. Sincer sper sa nu fiu ucisa aici, ar fi o mare pierdere.

Prin camera erau fotografii cu Blake de cand era mai mic, in camera se regaseau si niste bagaje necunoscute mie asa ca m-am descis sa le deschid si nu mica mi-a fost mirarea sa gasesc hainele lui Blake inautru, dupa putina analiza si prin baie mi-am dat seama ca asta era camera lui. Probabil ca aceasta casa le apartine.

Pe masura ce timpul trecea ganurile nu-mi dadeau pace, nu intelegeam de ce m-au adus aici si de ce mai eram in viata, pana cand m-a lovit, urmau sa ma omoare aici, in fata lui Blake. Nu era o pedeapsa doar pentru mine era una si pentru Blake, isi lasese garda jos, tinea intr-un fel la mine, imi luase apararea, ii dezamagise si acum urma sa ia o lectie care sa-l marcheze si mai mult. Am inceput sa plang, nu imi doream sa fiu instrumentul de tortura pentru el si nu din mila... incepeam sa tin la el asa ca am conceput un plan care sper sa mearga. Eram destul de sus asa ca atunci cand vor veni o sa ma arunc, este putin probabil sa supravietuiesc asa ca intr-un fel o sa-l scap... o sa aibe un soc dar o sa-i treaca, este mai bine asa decat sa fim torturati ore intregi.

Geamul era deschs iar eu ma iutam absenta la el, tot ce putea concepe mintea mea era saritura, auzisem ca in general iti vezi viata, iti este teama dar eu eram calma si singurul regret pe care il simt este ca nu o sa apuc sa mai stau cu Blake, poate ca daca nu era implicat in viata asta nenorocita aveam cum sa ne traim iubirea dar totodata daca nu era asa probabil nu l-as mai fi intalnit. Am mai mentionat cat de tare urasc viata asta? Nu apuc sa ma plang prea mult deoarece aud pasi, cineva alerga, trantind usa de perete, acum era momentul. M-am ridicat si am incercat sa alerg spre fereastra dar nu am reusit sa fac prea multi pasi deoarece doua brate s-qu incolacit in jurul meu, trantindu-ma pe podea impreuna cu el. Parfumul care mi-a invadat narile era al lui Blake asa ca decid sa ma intorc putin, spre el.

M-a intors cu totul in bratele lui si m-a strans si mai tare la pieptul sau. L-am imbratisat si eu, ii puteam auzi inima cate batea ca o nebuna, lacrimile curgandu-mi usor pe fata. Fiind sterese repede de catre el.

-Nu plange iubita mea.