O casatorie palpitanta

18. Nunta

Blake P.O.V.

Ma plimb ca un prost si nu imi dau seama ce naiba sa fac, nici nu imi amintesc cum a ajuns aia in club dupa noi sau de ce am lasat-o sa stea cu noi, ceva imi spune ca e mana unui dintre colaboratori, mereu i-a placut de ea, ei bine, acum o sa vada cde inseamna sa te iei de mine si de alegerile mele si el si ea. Am strans in mana obiectul electronic care imi distrugea familia, bine ca nu a vazut-o nasa ca acum ma certa de nu mai stiam de mine, dar se pare ca am vorbit prea repede deoarece aud o usa care se deschide in spatele meu, nici nu trebuie sa ma intorc ca stiu deja cine este...

*Nota autorului: Personajele vorbesc in italiana pe segmentul acesta, dar pentu o citire mai usoara am decis sa scriu tot in romana*

-Haide sa bem un ceai, Blake. A spus pe un ton rece si fara pic de emotie, era suparata, avea tot dreptul, am distrus tot ce creasem, acum probabil ma vede ca pe un nenoricit care a vrut sa urce in rang si se foloseste de o prostie facuta de parintii ei.

-Desigur. Nu aveam ce sa face. O dsadusem in bara, deci meritam sa mi se faca morala.

Ajunsi in bucatarie a pus ceainicul la fiert, nu o mai vazusem sa il foloseasca de foarte mult timp, a venit repede si o menajera, fiind gata sa preia toate sarcinile insa a fost foarte frumos refuzata de catre nasa mea care a si rugat-o sa se intoarca la somn. Cat a facut ceaiul era calma, poate prea calma... nu stiam nici eu ce sa ii zic, asa ca am stat intr-o tacere care pe mine ma apasa, insa ea parea ca nu simte ceea ce simt eu, se gandea la ceva ce o tinea clar preocupata.

Am mers împreună pe terasa deși era foarte frig, a pus cănile jos si se uita la mine cu durere, a oftat incet, parea sa o doara sufletul la propiu. A luat cana sa de ceai si se uita la curte, a mai oftat o data mult mai tare si a sorbit din ceasca de ceai negru cu fructe de padure.

-Sti... pe mine nu ma poti minti dragul meu, indiferent cat incerci, nu ai aflat asta inca? Inteleg de ce ai dorit sa ascunzi natura relatgiei tale cu Alessandra fata de sotul meu, dar fata de mine? De ce? Ma tot intreb asta de ceva timp, sti cas te ajut indiferent de ce s-a intamplat, indiferent de ce faci, voi fi mereu acolo. Acum te rog sa imi expui partea ta de poveste pentru ca eu mi-am facut o multime de scenarii care mai de care mai rele, vreau sa stiu adevarul. Am ramas mut, stia ceva? Dar ce? Am inghitit in sec si ma gandeam la ce sa ii zic... Eram mut si pentru prima data in ani simt cum tremur si nu de frig. Am luat o gura dfin ceaiul cald sperand ca o sa ma ajute.

-Alessandra... nu imi gaseam cuvintele potrivite, parca ma ardea sa spun ce ii faceam. Ea defapt, nu, nu ea... M-am corectat, nasa mea nici nu se misca, astepta si asta ma speria cel mai tare. Parintii ei aveau o mare datorie la "Columbian" si pentu a-si asigura spatele s-au folosit de primul lor copil, doar ca l-au avortat, in speranta de a scapa de oricve fel de datorie, dar eu m-am folosit de avort pentru a o lua pe Alessanda de nevasta. L-am zis ca acel copil nu se pune, pana la urma ei sunt cei care i-au decis moartea, nu aveau cum sa zica ca este datorie platita. Initial vroiam sa ii fac sa sufere torturand copilul lor, dar dupa am vazut-o... era asa frumoasa, dar nu asta m-a oprit... am simtit ceva ciudat cand i-am intalnit ochii, parca trebuia sa o am, parca gandul ca altii o vor avea si a nu sti daca este bine sau nu m-a obsedat, asa ca vroiam sa o iau si sa o fac menajera ceva, dar nu ma lasa inima, nu stiu de ce, nu am mai simtit asa ceva in viata mea, asa  ca am pus pe cineva sa o investigheze, sa ma asigur ca merita si mi-am dat seama ce persoana minunata este... m-am indragostit si m-am folosit de tampenia parintilor ei si dorinta nasului pentru a o lua si pentru a o forta sa imi devina nevasta. Am spus totul cum am apucat... ma ardea sa vorbesc despre asta... m-am obisnuit asa mult cu minciuna, încât imi doream ca ea sa fie realitatea. Mă așteptam la o reactie, orice reactie, dar nu a venit, a luat o dura din ceai si a inceput sa vorbeasca.