Baby at home | h.s. |

Patru

E unu noaptea şi eu nu pot să adorm. Urăsc când îmi face asta. În mod normal m-aş culca doar ca să uit, dar ceva nu mă lasă. Şi aş fi vrut să merg mâine să cumpăr brad. Sau azi.. E deja 20 decembrie, chiar ar trebui să iau unul. Să iau unul artificial sau nu? E primul nostru Crăciun împreună, cred că ar trebui să iau un brad adevărat.

» Asta a sunat ciudat.

Nu o să mai vorbesc singur. Trebuie să...mă dezvăţ de treaba asta.

Oricum..nu am dormit toată noaptea. M-am sucit şi învârtit în tot patul, interesant că nu am trezit-o pe Emma. Cred că m-ar fi scos să dorm pe preş, e morocănoasă dacă nu doarme măcar 9 sau 10 ore. Aşa că m-am ridicat din pat, m-am îmbrăcat încet şi am plecat în oraş. Dacă tot vreau un brad frumos măcar să iau unul bun până nu se termină tot. M-am învârtit de cinci ori peste tot şi nimic. Apoi am văzut un brad drăguţ cam cât mine de înalt şi destul de stufos. Adică..cu crenguţele alea..un pic obez.. Ah, haide că înţelegeţi. Nu sunt bun la explicaţii.

» Brad un pic obraz? Câtă...imaginaţie. Mă întreb ce dieta are. Pământ în fiecare zi, ghinde şi conuri în exces şi hidratare bogată?

Eram chiar foarte încântat şi cu cât mă uitam mai mult la el cu atât mi se părea cea mai bună alegere. Apoi s-a stricat tot. Eu nu am maşină, am venit pe jos, cum duc bradul acasă? Rahat. Aşa că sună un taxi, aşteaptă în frig şi apoi chinuie-te să-l bagi frumos pe bancheta din spate. O tortură, mai ales că mâinile îmi erau deja îngheţate, nici nu-mi pot imagina cum l-am ţinut până acum.

Merg cu el în braţe până la lift şi o bătrână se uită ciudat la mine când mă pun în fund pe jos încă ţinând bradul în braţe. Până să spun ceva, uşile liftului se închid. E bătrână, o să moară, ce contează ce crede? Dacă am noroc o să uite în următoarele cinci minute. E nouă şi jumătate când intru încet în apartament şi nu s-a trezit nimeni. Emma o să creadă că extratereştrii mi-au spălat creierul. Deja o aud: "Cum de te-ai trezit atât de devreme? Eşti bine? Harry, ţi-e rău? Wow, ai luat brad."

Las bradul în sufragerie sprijinit de perete şi..o să pregătesc masa. Aşez farfuriile şi când închid uşa la frigider o văd pe Emma stând în uşă, gură cască şi cu o expresie..da, e uimită.

-Harry, tu eşti?.. Te-ai trezit la ora asta? Ce s-a întâmplat?

Puteam să jur. Merit un premiu pentru premoniţie.

- Nu am putut să dorm si-

- Nu ai dormit? e şi mai uimită

- Da şi am fost să cumpăr brad-

- Singur? La ora asta? Prin zăpadă? Harry, chiar tu eşti?

- Of Doamne, da. Eu sunt, vrei să testezi? Nu sunt bolnav, nu m-am lovit cu capul de ceva şi nu vine apocalipsa.

- Miracolele se întâmplă de Crăciun.

Chicoteşte şi eu îmi dau ochii peste cap. Dacă tot e aici o să o las pe ea să gătească, gata cu miracolele. Când merg în cameră la Hayley ea stă în fund în pătuţ şi aruncă jucăria pe care i-am lăsat-o aseară dintr-o parte în alta. Râde când mă vede şi eu o iau în braţe.

- Bună dimineaţa rază de speranţă, gata pentru lăptic? Azi împodobim bradul, yeey. Şi mami o să facă prăjituri şi noi o să ne băgăm mânuţele peste tot.

Aplaudă fericită și mergem la masă înainte ca Emma să înceapă cu rețetele pentru prăjituri.

_______________________

► Știu că e nașpa capitolul, dar m-am grăbit să scriu ca să pot să postez și să schimb titlul și coperta. Cea veche nu-mi place și titlul e prea aiurea. Sper să fie bine acum :o3 Încerc să nu vă dezamăgesc pentru că urmează capitolele amuzante și...sper să vă placă :o3