Trei

1.2K 87 12
                                    

 - Well honey here comes a lullaby, your very own lullaby..

O leagăn încet şi îi privesc faţa micuţă în timp ce îşi mişcă suzeta în gură. Aproape a adormit aşa că o să continui să îi cânt până mă asigur că o pot lăsa jos. Emma vine în spatele meu şi îşi lipeşte obrazul de spatele meu. Pot simţi cum zâmbeşte.

- Nu cred că o să adoarmă dacă îi cânţi piese de la Nickelback, spune încet şi eu mă întorc mândru

- Ba nu. Uite, doarme.

Pare surprinsă şi nu încetez să o leagăn pe Hayley. Zâmbeşte uşor şi îmi lasă un sărut înainte să plece. O privesc până iasă din cameră şi mai fac câţiva paşi cu Hayley prin cameră. Când sunt sigur că nu o să se trezească, o las în pătuţ şi îi pun o jucărie lângă ea. Rămân să verific şi totul pare în regulă. Îi las în cele din urmă un pupic de noapte bună pe frunte şi plec tiptil închizând uşa după mine. Peste tot e întuneric şi mă încrunt când rămân în linişte pe hol. Nu pot să cred că s-a culcat fără mine.

» Tu ai făcut asta ieri.

Dar eu sunt băiat aşa că taci. Desigur, vine momentul în care trebuie să îi râd în față conştiinţei mele. Emma nu s-a culcat. Mă aşteptă în pat privind uşa şi imediat ce m-a zărit s-a ridicat în fund zâmbind larg. Purta una din pijamalele acelea care nu lasă privelişte la nimic, i-am spus să nu o cumpere dar ea a râs şi a făcut-o intenţionat!

- Parcă ţi-am spus că urăsc prostia aia de pijama.

- Ştiu, a comentat veselă şi eu m-am trântit pe burtă în pat lângă ea

- O faci ca să mă chinui, nu?

- Evident. Şi nu cumva să rămâi aşa.

Ştiu la ce se referă. Nu-i place să mă vadă că dorm îmbrăcat cu hainele cu care am stat toată ziua. Urăşte asta. Iar mie îmi place să o chinui.

- Aşa cum? rânjesc spre ea şi se încruntă

- Ştii ce vreau să spun.

- Ştiu?

Am mai discutat despre asta şi i-am spus că nu are niciun rost să mă schimb în pijamale doar pentru câteva ore ca apoi să mă îmbrac la loc şi aşa mai departe. Nu are sens dar mă contrazice mereu. Dacă rămân în pijamale toată ziua mă ceartă, dacă dorm aşa mă ceartă. Nici cum nu e bine. Femeile..

M-a luat prin surprindere când m-a împins jos din pat şi m-am luminat la timp cât să nu dau cu capul de ceva şi să par ridicol. M-am ridicat în picioare şi până să spun ceva ea s-a târât până la marginea patului şi mi-a desfăcut cureaua blugilor. Mâinile ei micuţe pe materialul închis la culoare încearcau să îl tragă în jos şi eu doar privesc. Când îşi trece degetele peste boxerii mei deja mă ia un tsunami. Zâmbeşte irezistibil şi îmi sărută încet abdomenul cât îşi păstrează ochii pe mine. Simt cum boxerii se fac tot mai strâmţi şi nu-mi vine să cred că-mi face asta. Mâinile îi urcă pe pieptul meu şi îmi trage tricoul peste cap. Se ridică în genunchi şi îşi presează buzele de ale mele de cel puţin trei ori. Când îşi dă bluza jos mă lasă gură cască şi nu îşi lipeşte pieptul de al meu suficient de repede încât să nu îi pot vedea sânii perfecţi şi la naiba, chiar vreau să pun mâna pe ei!

Şi evident, sfârşesc prin a rămâne mort când îmi îmbracă tricoul şi îşi dă jos pantalonii. Mi-a tras clapa. Din nou. De ce mă excită atât ce uşor?

- Noapte bună, surâde şi trece înapoi la partea ei de pat acoperindu-se

- Haide, nu pot să cred că-mi faci asta din nou. E un chin, mă plâng şi mă bag lângă ea luând-o în braţe

- Ştiu dragule, tocmai de aia o fac, zâmbeşte şi eu fac mutrişoara mea de căţel supărat

- Sigur există o regulă prin care nu poţi face asta. O să te dau în judecată pentru...abandonare de plăcere!

Râde şi se întoarce cu spatele lipindu-şi fundul de băiatul meu ascuns în boxeri. O să fie o noapte lungă...

Baby at home | h.s. | Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum