Pareri despre...

Părinții

     Majoritatea dintre noi avem niște părinți exigenți(dacă ai tăi sunt de gașca și nu-ți cer nimic, ești o persoană norocoasă, iar dacă nu ai părinți, îmi pare rău pentru tine și îți doresc să ajungi mai sus ca toți) care vor imposibilul de la noi.  Vor să avem numai note de 10 la școală(dar cu profesori ca ai mei, e cam greu de făcut asta), vor să luăm bac-ul din prima, vor să nu bem, să nu fumăm, să nu ne drogăm, etc...  Și cu siguranță toți a-ți încălcat unul din lucrurile enumerate mai sus, iar dacă ai voștri ar afla asta, v-ar bate de uitați să mai mergeți, v-ar tine morală de 2-3 ore(ore în care a-ți fi vrut să fi-ți bătuți decât sa fi-ți torturați de cuvinte grele) sau și mai rău, să vă priveze de lucrurile care iubiți cel mai mult de exemplu : fără pc, telefon, bani la școală, ieșiri cu prietenii, etc..)

   Dacă mama ar afla tot ce am făcut eu, sunt sigur că m-ar îndesa dezbrăcar într-o cutie mică, m-ar bate cu o bâtă din fier și m-ar expedia în Africa să fiu violat de popândăi homosexuali. Glumesc.  Maică-mea e de treabă, doar că  îmi ține morale la 2,3 zile despre ce am de gând să fac mai departe după ce termin liceu și i-au nenorocitul de bac-ul.

    Părinții noștri încă nu înțeleg în totalitate nevoile generației noastre( vorbesc despre cei care au deja peste 14 ani,  nu cei care ar trebuii să-și vadă de jucări).  Mulți nu le spunem ca avem o iubită sau un iubit ( dacă  ești băiat și ai ca iubită un alt băiat, atunci meriți să fii dus la orfelinat cu o bătaie zdravănă) de teama că nu vor fi dezacord. Când le cerem banii în plus ne țin jumătate de oră la interogatoriu (eu,  cel puțin,  mă simt ca la Acces Direct).  Dacă întârziem puțin deja îți înroșesc telefonul cu apeluri. Dacă le spunem ca mergem într-un anumit loc, nu vor fii dezacord (găsesc ei o scuză să ne eneveze)  așa că  mulți dintre noi le spunem că mergem într-un loc liniștit și că facem orice lucru nu implică un pericol pentru noi.

    Ne ceartă pentru lucruri idioate care nu-și au rostul sau ne acuză pe nedrept fără dovezi.  Și ce mă enervează pe mine este atunci când ei cred că au dreptate deși nu au, dar o țin pe-a lor.

    Atunci când mama mă sună și nu-i răspund, deja mă gândesc la o scuză foarte bună și nu-i zic motivul adevărat pentru care nu am răspuns ( deobicei îmi țin telefonul pe silențios sau are prostul obicei să mă sune când dorm, iar dacă ii zic asta sigur nu mă va crede), dar dacă mă sună tata,  pot să nu-i răspund și o lună că tot  nu-și face griji.

    Cu școala ce să mai zic, dacă nu suntem cuminți "belim pula", ni se taie tot. 

    Mai pe scurt, părinții deși ne vor binele,  nu ne vor înțelege anumite nevoi.  Nevoi care apar odată  cu înaintarea spre maturitate.  Chiar dacă au trecut prin același etape ale vieții, au trăit alte timpuri.