Profetia celor sase

Capitolul 17

Vanny nu putu sa doarma toata noaptea. Ii era cald si se zvarcolea neincetat.  Nu putea sa se opreasca din gandit. Cum ea si Maison se sarutasera a doua zi dupa ce se intalnisera. Ea nu era genul ala de fata, care cadea in bratele oricui oricand, dar totusi cumva de data asta o facuse. Nu putea uita cum Maison se uitase la ea inainte sa o sarute, ii vazuse in ochii lui albastri mai multe sentimente: surprins, nerabdator, fericit…. Dar ce avea Zac sa spuna despre asta? Chiar daca ei nu erau impreuna, nu putea uita expresia de pe fata lui. Nu era nervos, pur si simplu… de parca cineva ii daduse o palma. Dar intre Zac si ea nu era nimic,  asa e? Cuvintele Annei nu ii puteau iesi Vanessei din minte : ,, Vanessa te-a refuzat ‘’.

        Dupa cateva ore, ea adormi.

        Dimineata  o scula Liz.

-          Pe Anne o doare mana de cand a muscat-o capcaunul, trebuie sa mergem la un doctor pe care il cunoaste Miranda ca sa o verifice.

        Vanessa se ridica si se imbraca cu niste blugi scurti si un tricou cu buricul gol gasit in dulapul surorii lui Maison. Asta nu era neaparat stilul ei, dar trebuia sa recunoasca, nu mancase mult in ultimul timp si tricoul chiar arata bine pe ea. Abia astepta sa o vada Maison imbracata asa… Stai putin, de ce gandea asa? Nu se imbraca pentru Maison.

        Cand ajunse jos, ii vazuse pe Mike, Zac si Liz care vorbeau stand la masa.

-          Neata’!

-          Eu am terminat mancarea, zise Zac uitandu-se in farfurie de parca ar fi vazut ceva ce ei nu vedeau.

        Se ridica si parasi camera.

-          Umm, deci, cand plecam? intreba Vanny.

-          Acum. Fa-ti un sandwich si il poti manca in drum spre clinica, zise Mike.

-          Anne are o rana deschisa pe brat?

-          Da, e o pata verde, ciudata. Sa speram ca nu e otravitoare, sau ca s-ar putea infecta.

-          Ok, sa speram ca este bine acum. Si, ummm…..Unde e Maison?

        Vanessa incerca sa se prefaca indiferenta, facandu-si sandwich-ul mai departe, dar o mica nota de ingrijorare tot aparu in vocea ei.

-          Cica nu s-a sculat inca, Miranda zice ca oricum ar fi bine sa il lasam sa doarma, pentru ca Simon nu e acasa si trebuie sa pazeasca cineva casa.

-          Aha.

        Vanny era putin dezamagita. Chiar spera sa il vada cu parul lui blond-saten si ochii albastri, care ei i se pareau ca puteau sa exprime orice sentiment, si sa ii auda vocea, accentul usor englezesc. Doamne, ce se intampla cu ea? Visa cu ochii deschisi la Maison. Dintr-o data, un gand ii strafulgera mintea: Ce se intampla daca el nu simtea asta, daca vroia sa se distreze putin? Daca el avea O IUBITA? Daca el credea ca ei urmau sa moara sau sa plece de pe insula si el vroia doar sa se distreze putin, pentru ca oricum iubita lui nu avea niciodata sa afle? Sau poate dupa ieri seara pur si simplu nu vroia sa o vada. Facuse ea ceva gresit?

-          Vanny, plecam!

        Vocea lui Liz o intrerupse, si ea isi dadu seama ca nu terminase sandwich-ul. Lua ceea ce facuse pana atunci si pleca.

            Ei mergeau pe jos, dar Vanessa nu putea sa nu bage de seama ca Zac o ignora complet. Trebuia sa vorbeasca cu el cat mai repede, nu vroia sa il piarda ca prieten, chiar daca de multe ori visa ca ei ar fi fost mai mult decat prieteni. Oh, PERFECT! Acum visa la 2 baieti cu ochii deschisi. De multe ori proverbul: ,, Fugaresti doi iepuri si nu prinzi nici unul’’ i se indeplini, dar spera ca de data asta nu.