Profetia celor sase

Capitolul 9

Zac se scula. Intr-un minut, realiza ce se intamplase cu Vanessa ziua precedenta. Se ridica instant.

-    Unde-o fi Vanny? se intreba Zac singur. Sper ca n-a fugit… De fapt, stai putin… Unde sa fuga? In mare?

Zac incepu sa rada.

Cand se opri din ras, porni la o plimbare pe marginea plajei. La un moment dat, zari ceva in fata. Era Vanessa. Dar ce facea? Gatea?

Se apropie incet, incercand sa o sperie, dar nu reusi. Vanessa se intoarse si il prinse.

-    Ce incercai sa faci? Intreba Vanessa jucausa, uitandu-se la el.

-    Nimic…

-    Incercai sa ma speri?

-    Eu?! NU, DOAMNE FERESTE!

Incepura amandoi sa rada.

-    Dar pe bune acum, TU ce faci? intreba Zac curios.

-    Pai… Dupa ce s-a intamplat ieri, am fost devastata. Dar am prins putere in dimineata asta. M-am simtit… Puternica, capabila… Si mi-am dat seama ca asa cum vom incerca noi sa scapam de pe insula asta, si ceilalti vor incerca sa scape de pe insula lor. Asa ca, probabil, ne vom intalni la bunici pe 5 septembrie, cand am aranjat sa ne intoarcem din Hawaii. Am schitat pe acest copac un calendar, ca sa nu uitam in ce zi suntem si sa planuim totul, astfel incat sa nu intarziem.

-    Uau, Vanny, ai planuit totul. Daca imi dai voie sa iti pun o intrebare...

-    Care?

-    Cum ai reusit tu sa sculptezi in copac un calendar?!!

-    Habar nu ai ce brate puternice are fata asta, si Vanessa arata spre ea.

-    Ok. Care e planul acum?

-    Mai dam o tura a plajei, apoi intram pe o parte a padurii, care mi s-a parut ca avea mult mai multi copaci.

-    Vrei sa te apuci de o barca?

-    Asa cred, dar trebuie sa vorbesc si cu tine, de-aia o sa mai dam o tura a plajei. Ca sa nu ne ingrasam stand cat timp vorbim. Dar, mai intai, mananca asta…

-    Ce e asta?

-    Un fel de salata cu niste frunze comestibile, niste rosii crescute pe aici si o lamaie gasita pe jos… Si de baut am spart o nuca de cocos din palmierul ala de acolo. Dar e foarte buna, crede-ma! Eu am mancat deja. Tu ai nevoie de putere daca ne vom avanta in inima padurii, cine stie ce vom gasi acolo? zise Vanny zambind.

-    Da, daca vom gasi un girafo-crocodilo-pirania?

Rasera amandoi.

-    Oricum, este delicioasa. Te-ai descurcat foarte bine! Ai trecut in urmatoarea etapa Master Chef!

Vanessa zambi.

-    Haide, gata cu glumele! Avem multa treaba de facut!

-    Da, bine, bine…

Pornira la plimbare.

-    Deci, tot nu inteleg. Ce facem azi?

-    Incercam sa taiem niste copaci.

-    Cu ce?!!!

-    Cautam ceva ascutit.

-    Ai inebunit?!

-    Nu, Zac, asa e cand nu ai toate instrumentele de care ai nevoie la degetul mic de la picior. IMPROVIZEZI! Folosesti ceva ce seamana!

-    Sa vad ce vei gasi asa asemanator cu un topor… zise Zac dandu-si ochii peste cap.

Atunci Vanessa inlemni.

-    Ce e acolo? zise ea incepand sa tremure.

-    Unde?

-    La malul marii…

-    Oh doamne! Cred, cred ca e… Mike!!!

Amandoi o luara la fuga spre el, si cand ajunsera langa Mike, se uiatra disperati la el. Era mai ranit decat erau ei doi impreuna ori trei!

Vanessa se apleca spre el si isi puse degetele pe gatul lui.

-    Zac… eu… nu… ii… simt… pulsul!

Vanessa se uita la Zac, apoi isi dadu ochii peste cap si lesina.

-    Vanny? Vanny? Esti bine?!! Stai, ce mai e si aia?!!

Era imposibil! Trupul lui Jake plutea deasupra apei. Zac intra disperat in apa si incerca sa il traga. Cand se apropie de mal, cu Jake in brate, mai vazu inca ceva! De data asta era o mana! O mana in departare facea semne disperate! Era mana Annei. De unde stia Zac asta? Ii recunoscuse bratara norocoasa. Era bratara pe care el i-o daruise anul trecut de ziua ei.

Dar de ce facea Anne asa? Se ineca!

Zac porni spre ea inotand, dar cand se apropie Anne lasa mana jos. Zac inota disperat pana la ea, o prinse si o trase pana la mal. Ce putea sa faca acum? Era langa o fata lesinata, una inecata, un baiat inecat si unul fara puls! I se juca cumva o festa?!!

Dintr-o data, Anne incepuse sa tuseasca. Parca prinse viata. Zac se indrepta spre ea.

-    Anne, esti bine? Anne?!

Anne continua sa tuseasca, dar cu ochii inchisi. Zac se apleca spre ea si ii apasa pe piept. Anne scuipa multa apa, apoi deschise ochii si incepu sa respire foarte zgomotos.

-    Oh, slava Domnului ca esti bine! zise Zac si o lua in brate.

-    Ce s-a intamplat?

-    Te inecai, asa ca am venit sa te salvez.

-    Oh, multumesc!

Acum era momentul. Anne avea mustrari de constiinta inca din ziua in care ii pacalise pe Zac si pe Vanessa. Acum era momentul sa recunoasca ceea ce facuse si sa-si ceara scuze din inima.

-    Zac?

-    Da, spuse el indreptandu-se spre Mike disperat.

-    Zac, eu te plac... Ai vrea sa iesi la o intalnire cu mine? Una improvizata de noi, pe plaja?

-    Anne, eu... Zac se uita la Vanessa. Nu crezi ca Vanny s-ar simti prost?

-    De ce? Ea a avut o sansa cu tine si a pierdut-o, te-a refuzat.

De ce spun asta? se intreba Anne singura, in minte. Iar se intampla! Nu aveam intentia asta! Eu doar inrautatesc lucrurile… Ce naiba fac? O voi rani pe Vanessa tare rau, si ea este verisoara mea!

Zac o privi pe Anne in ochii.

-    Chiar credeai ca este momentul potrivit? intreba Zac zambind.

-    Doar raspunde-mi. Si apoi te ajut. Zi sincer. Daca nu vrei, nu te oblig, si uitam tot.

-    Anne, accept. Dar Vanny nu trebuie sa stie. Nici ceilalti. Doar daca va merge, le vom spune. Cine stie, poate va merge…

Anne zambi. Se ura atat de tare dar era si atat de fericita in acelasi timp!

-    Acum ajuta-ma, spuse Zac facandu-i semn sa vina.

Ceea ce ei nu stiau era faptul ca Vanessa se scula la inceputul discutiei lor, si cand ii auzi vorbind, inchise la loc ochii. Ea auzise tot…