Venuto Al Mondo ( nu citiți, necesită multă editare)

Capitolul 1 - Prolog

                                              "  Î N C E P U T U L "

P R O L O G .

  A trecut deja prea mult timp și a început să se obișnuiască că toată viața ei este terminată cu fiecare clipă care trece, este un intrus în acest univers și nu reușește să facă față, viața nu este corectă cu ea, știe că nu poate vorbi, decât cu singurul ei prieten "Jurnalul" care aștepta mereu atingerea sa catifelată, în timp ce își scrie momentele triste din viața sa. A învățat că viața nu este roz, toată lumea încearcă să te tragă în jos, fără să le pese. A învățat să trăiască viața de la sine, cu bune și cu rele, așa cum este ea, fără o anumită persoană care să îi fie alături, fără să aștepte cu sufletul la gură mesajul de la persoana iubită, și fără să aibă o viață normală de care poate să se bucure, dar cum viața este nedreaptă, totul este pe dos.

   Zilele ei trec una după alta, toată viața și suferința se amplifică pe zi ce trece, și simte cum este pe cale să pice în abis, fără cineva alături care să o aștepte acolo sus. Încercă din răsputeri să strecoare câte un zâmbet strâmb, care nu este deloc fermecător și arăta toată nedreptatea din viața ei, este o persoană ușor de citit. Pare că reușește să se obșnuiască cu totul, dar amintirile revin și totul este în ceață.

   Deși în unele momente îi pare rău că viața ei era așa de oribilă, își stăpânește lacrimile cât de tare poate, de multe ori se întreabă cum s-a putut să aibă atâta gol în inima ei și nu are avut pe nimeni care să îi fie alături, până și familia ei a abandonat-o nepăsându-le de ea. Oricum este prea târziu să mai conteze, se pierde încet și speră în fiecare zi să i se întâmple un accident sau un necaz care să o nenorocească, măcar nu avea să nu mai simtă durerea.

   Când așeza capul pe pernă, o cuprind mii de fiori reci pe șina spinării și sute de amintiri îi acaparează mintea și inima, este al naibii de greu. Nu reușește să treacă peste această defecțiune provocată doar de la o boală foarte rar întâlnită.

   Mereu își făce apariția în parcul orașului, și scrie de zori toate sentimentele ei. Până când într-o zi își face simțită prezența unui tip, care o studie mereu, care încearcă să dezlege misterul ei, care era unul sumbru și dureros. De mult timp își dorește iubirea aia de care toată lumea spune că nu există, cu nopți nedormite și privitul stelelor sub clar de lună, cu mesaje siropoase, cu flori rupte de pe alei și ciocolată, cu glume și chicoteli, o iubire care să te consume, să fie un lucru important în viața lui, și măcar pentru o dată să se simtă bine.

   Dar niciodată nu se întampla, pentru că viața este o curvă care mereu o să încerce să te doboare.

   Aceasta este povestea lui Jennifer Montez, o tânără frumoasă cu probleme și o inimă goală.

A N U N Ț .

Și uitați că am postat o nouă carte, chiar îmi place cum am început și sper că și vouă.

Acest capitol il dedic nevăstuicii mele @Zuzuuu, mulțumesc că mă sprijini, te iubesc.