O nouă zeiță

O nouă zeiță part 1

Dictionar:
y/n = your name *numele tău*
g/p = godly parent *părintele zeu*
h/c =hair colour *culoarea părului*
e/c = eye colour *culoarea ochilor*
Dacă vor mai apărea și alte abrevieri veți avea un dex în următoarele capitole.
Scrisul în italice va reprezenta gândurile tale.
Bun, să începem.
Zeii s-au întrebat mereu ce s-ar întampla dacă și-ar combina puterile, ce creație ar lua naștere?
Ei bine, așa te-ai născut tu.
Într-o zi, Zeus le-a ordonat tuturor zeilor să se concentreze din răsputeri ca să-și combine puterile.
-Gata? A întrebat Zeus.
-Gata! Au răspuns toți zeii în cor.
Gândiți-vă. Toți zeii împreună pentru a crea ceva cu totul nou. O nouă formă de viață. O ființă atât de minunată încât e aproape imposibil să  crezi că e reală.
Și dintr-o dată am apărut eu.
-Trebuie să-i dăm un nume. S-a auzit o voce.
-Pofim? am zis eu. Am un nume să știi.
-Ne pare rău, dragă dar Zeus abia a așteptat ziua de azi și e doar foarte încântat să te cunoască. Eu sunt Atena , iar tu ești?
-(y/n). Unde... unde sunt eu?
-Ești în Olimp , dragă.
-O...Olimp?
-Da, știi tu, casa tuturor zeilor. Apropo, eu sunt Afrodita.
-Zeița frumuseții, zic eu.
-Exact! Vezi că mă știi, nu că nu ar face-o cu toții , se lăuda Afrodita.
-Și voi sunteți?
-Ămmm. Încep să murmure câțiva.
-Adică cum am apărut eu aici și ce legătură am cu voi.
Apoi mi-au spus tot. Mi-au explicat cum am fost creată.
Deci ei sunt un fel de părinți ai mei, sau cum? Asta tot nu înțeleg.
-Păi lasă-mă să-ți explic ,a spus Atena. Este adevărat că noi te-am creat, dar nu vrem să te gândești la noi ca la părinții tei , ce mai mult ca la niște frați și surori.
Oare de unde știa ce gândesc?
-Pentru că putem să citim gânduri , (y/n) a spus un  tip care arată ca soarele.
Cred că el trebuie să fie Apollo. Stai oare poate citi ce gândesc acum?
-Ăăă... interesant. Oricum cum ar trebui eu să vă văd pe voi ca pe niște frați și surori când eu nu sunt nimic în comparație cu voi?
-Să nu mai spui niciodată asta, surioară! a spus Apollo.
-Noi te-am creat, pentru că am vrut să facem ceva mai magnific decât noi toți la un loc, a spus Zeus.
-Da, tu ești speranța noastră, a zis un tip cu un trident în mână, ești cea mai  puternică dintre no...
-Ok, asta-s eu. Și tu ești?...
Asta a fost o întrebare prostească. Știu.  Mă gândeam că el e Poseidon și probabil că n-ar fi trebuit să întreb asta, dar muream de curiozitate. Nu e vina mea, acum câteva ore nu existam. Am și eu o scuză . E patetică, dar noa.
-Ăhem. Eu sunt Poseidon, dar cred că știi deja asta.
-Da păi...
-De fapt, să știi că ea nu va avea memoria noastră decât în zori, mi-a luat apărarea Zeus.
-La 5 dimineața, mai exact , a spus Apollo.
-De ce așa devreme? Nu putea să fie deodată cu luna? a zis o tipă cu păr argintiu și care părea gata de luptă.
Apoi i-am văzut semnul de pe tolbă. Era Artemis.
-Scuze, surioară, dar așa am vrut EU să fie.
-Bine, dar nu-mi mai spune surioară , a spus Artemis.
-Fie cum vrei tu, surioară, a spus Apollo și a rânjit.
-Ok , acum că am speriat-o destul pe (y/n) , hai să o lăsăm să se odihnească. Uite , vino pe aici să-ți arăt camera ta, a spus Afrodita.
Am urmărit-o pe Afrodita până într-o cameră. Acolo fiecare mobilier era total diferit.
Fiecare obiect e tare ciudat. Totul are un stil diferit. Nu știu ce să zic.
-Am ajuns. Asta e camera ta , draga mea. De obicei zeii nu prea au nevoie de somn, dar se mai odihnesc din când în când, iar probabil că tu trebuie să pui totul cap la cap. În șifonier ți-am lăsat câtva ținute , ca să poți arăta fabulos, așa ca mine.
-Glumești , nu? Mai frumoasă ca tine?Așa ceva nu există.
Nu știu de ce am spus asta. Pur și simplu așa mi s-a părut corect. Era adevărat că Afrodita era tare frumoasă, dar eu prefer să văd sufletul cuiva nu înfățișarea.
-Mulțumesc mult,(y/n)! Chair apreciez asta. N-am mai primit un compliment de zile.
M-am bucurat că mi-am făcut sora fericită. Și totuși cuvântul soră...
-Văd că ai multe pe cap. Te las,dragă  (y/n).
Pentru o secundă am și uitat că Afrodita mai era în cameră. Oare mi-o fi auzit gândurile? În orice caz, i-am zâmbit și am spus:
-Mulțumesc pentru tot, soră dragă!
Și am îmbrățișat-o. Simțeam că e tristă și are nevoie de una. Ea mi-a răpus la îmbrățișare.
-(y/n) nu știi cât de fericită mă faci spunându-mi așa. N-am mai avut aproape un suflet ca al tău de mult, a spus și a plecat.
Ce a vrut să-mi spună? Nu știu, dar doar la asta mă pot gândi. Un suflet ce al meu!? Eram chair așa de bună, pură și inocentă cum spuneau ei sau eram doar o mare dezamăgire? Mă întreb dacă aveam răutate în suflet și ei doar se purtau drăguț cu mine , pentru că le era milă de mine. Un suflet ca al meu...
M-am așezat pe pat și am adormit.
Am visat despre un loc numit Tabără Semizeilor. Părea drăguț. Fratele meu, Dionysos apărea în el. Era directorul , ceea ce mi se părea ciudat, dar visele sunt vise.

Sper că vi-a plăcut!♡♡♡♡♡♡♡♡♡
În următorul capitol vei alfa despre ziua ta de mâine, vei vedea partea sensibilă a lui Apollo.☉🌞
Scuze , zeiță (y/n). Nu dau mai multe spoilere.💜
~Alexandra out~