Alerga dupa visul ei.Dupa acea bucata de rai pe care toti o legau cu lanturi.Alerga ca sa demonstreze ca nimic nu e imposibil.Alerga spre rai,arzandu-si talpile pe poteca iadului.Asta faceau oamenii.Transformau viata in iad,iar visul in rai.Cu cat te ardeai mai tare aveai impresia ca visul acela era imposibil.Dar nu era mai bine sa suporte durerea din acele momente,iar apoi sa se bucure de implinire?Ranile oricum s-ar fi vindecat,asa ca ce mai conta?
