Nu mai pot tine doar pentru mine și mă bucur că Edy e aici. Lui ii pot încredința toată durerea mea.
Am nevoie de cineva care să nu mă mai părăsească, de cineva căruia sa-i pot încredința nu doar visurile și clipele frumoase...cineva care să mă țină de mână atunci când îi spun să plece, cineva care să mă strângă tare la piept atunci când cred că totul e pierdut și nu mai vad nicio rază de soare. Am nevoie de el ...mi-am spus in mintea mea în timp ce nu puteam scoate nici macar o vorbă din cauza suspinelor.
Edy așteaptă mângâietor să ma liniștesc și nu imi dă drumul din strânsoarea brațelor lui.
Ce poate fi mai frumos pe lume decât sa ai un frate minunat a cărui dragoste sa nu fie niciodată limitată de oameni, circumstanțe și de timp.
Îmi inghit un oftat si reușesc sa leg, în cele din urmă două cuvinte:
-Nu înțeleg! Și parcă suna mai dureros ca niciodată...
-Te înțeleg eu, Lara mea!
Știi ca toata lumea zice ca timpul vindecă toate, ca timpul cicatrizează răni si ca în timp uiti... Nu e așa, ne vindecăm singuri, dar până sa ne vindecăm, punem sare pe rană și doar așa o cicatrizăm.
Eu știu că e greu să înțelegi de ce, mereu oamenii buni pleacă primii, de ce oamenii care puteau sa faca diferența în lume au viața atârnata de un fir de păr...
Acum, exact un an de zile, fix ora aceasta, 23:23, pe un pat rece de spital mi-am pierdut viitorul, țelul și speranța.
De-aș putea să dau timpul înapoi...
CITEȘTI
Amintiri din Toamnele care-au trecut
Roman d'amourO poveste de dragoste, drama ei și dorința de a fi nelimitați de timp si viață.
