Fum de tigara

Amintiri

Zilele se pierdeau in mod misterios.Se amestecau cu aerul si praful de campie, si dispareau rand pe rand.Trecuse o saptmana de cand fenomenul avusese loc,insuficient timp ca sa ma obisnuiesc cu putinele si posomoratele chipuri pe care le vedeam zilnic.

Eram trista, suparata, ma transformam incet incet intr-un individ de aici.Si asta imi displacea, daca eu nu coloram peisajul atunci cine? Am pus intr-o zi mana pe telefon si am sunat-o pe Monica.

-Didi, Didi, ce faci nebuno? Unde ai disparut asa? Am fost zilele trecute pe la tine si pe usa scria mare si proeminent "DE VANZARE".Toti intreaba de tine, de-ai stii cate pareri au fost oferite pe seama plecarii tale ai muri de ras.

Vocea Monicai desi vioaie,trada un sentiment de dor, de prietenie intensa ce nu dispare in cateva zile.Mi-au dat lacrimile,dar nu am lasat sa se simta.

-Doamne Monica ce dor imi e de voi.Spune-le tuturor ca le duc dorul la maxim, acum am plecat intr-o scurta vacanta la bunici.Dar stai linistita, cand ne intalnim recuperam noi timpul pierdut.Hai ca acum inchid,mai vorbim noi.Te pupacesc.

-Pa pa,urato.Vezi sa nu uiti de noi pe acolo.

Am inchis, desi ii sorbeam cuvintele ca pe niste antibiotice impotriva unei infectii.Vacanta despre care ii spusesem nu urma sa fie deloc scurta, vacanta asta urma sa fie eterna.

Zilele se scurgeau rapid, spre mirarea mea.Nu iesisem din casa de mult.Stateam in camera intunecata imbibata cu miros de naftalina,mai rascoleam din cand in cand prin sertare pe unde dadeam de caiete cu insemnari vechi si infantile, de conversatii amuzante la sfarsitul lor, de poze cu copii schimbati de timp, si toate astea ma dureau ca niste rani.Pana intr-o zi cand am renuntat la ele, mi-am pus viata in niste pungi pe care le-am aruncat apoi la periferie.Din ziua aceea nu pot sa spun ca lucrurile s-au imbunatatit prea tare, pentru ca trecutul nu se gaseste numai in caiete sau in fotografii,trecutul e imprimant definitv in camarute adanci ale sufletului, camarute ale caror chei eu nu le am.