M-am trezit dimineata intr-un ambient de cafea. Zatul era negru, ca si lumea mea pierduta intr-o obscuritate aparte fata de alte lumi create din priviri. Am sorbit din ceasca veche si sparta, iar apoi mi-a aprins tigara aia de ieri luata la bucata.Un gust unic, cafea si tigara. Stii cum e senzatia aia cand fumezi tigari la bucata? E asa ciudat cand stii ca e ultima, e la fel ca atunci cand traiesti o clipa cu asa multa dorinta de a o lungi ca si cum in urmatoarea secunda vei muri. Era asa ciudat, simteam cu imi sorb ultima suflare, simteam o placere interioara, ar si frica de a nu se tremina, asa simt si cand sunt cu el si mi-e frica sa nu-l pierd.Trageam incet, era ultima, trageam cu teama, savuram incet si cafeaua si speram sa ramana o amintire a unei dimineti de toamna,asa cum mai sper sa ramana o amintire frumoasa a unei iubiri. S-au treminat, si cafeaua si tigara, vantul batea, iar frunzele ingalbenite acopereau solul ca un covor auriu. Era o dimineata in care am zambit, o dimineata in care a rasarit Soarele, dand o stralucire mirifica peisajului auriu.
