NOT ZERRIE!

Capitolul 11

PERRIE

Am decis să îl iert pe Alex. Nu pentru că îl înțeleg, nu pentru că îmi e milă ci pentru că mă va putea ajuta să trec peste asta. Și poate o să mă reîndrăgostesc de el din nou și o să fim fericiți. Mă credeți? Măcar voi dacă nici măcar eu nu pot. Fac repede un ceai, iau o pastilă de cap și mă duc să văd dacă Alex s-a trezit. Îl văd stând pe marginea patului cu fața în palme mormăind ceva. Mă duc lângă el, pun tava pe noptieră și îl îmbrățișez.

-Cum reușești?

-Ce să reușesc, Alex?

-Să mă îmbrățișezi, să te preocupi să îmi fie bine după ce am băut ca un porc. Cum poți să treci peste?

-Am nevoie de tine, Alex. De iubirea ta, de înțelegerea ta, de grija ta. Hai să ne prefacem că vacanța aia nici nu a existat.

-S-a întâmplat ceva de când am plecat eu?

-Multe. Prea multe.

-Nu te mai gândi la ce îți face rău, iubito! Eu sunt aici pentru tine.

ZAYN

Mă trezesc în patul meu, ceea ce înseamnă că băieții m-au adus acasă. Am băut toată noaptea alături de frații mei fără să mă gândesc la Gigi sau Perrie. Însă azi trebuie să vorbesc cu Gigi. O să mă despart de ea. Mă ridic și încep să îmi strâng lucrurile. Îmi iau doar câteva haine momentan, cu timpul o să le iau pe toate. Aud ușa și mi-am data seama că Gigi a intrat în cameră. Mă întorc cu fața către ea și îi fac semn să ne așezăm pe pat.

-Gigi, vreau să mă asculți fără întreruperi. Uite, știu că mă iubești, dar într-o relație e nevoie de iubire din ambele părți. Aici e problema, eu nu îți mai pot da iubire. Inima mea nu mai e a ta, nici măcar a mea deși bate în pieptul meu. Îmi pare rău dacă ți-ai făcut planuri și te înțeleg dacă mă urăști. Mi-am lăsat o parte din haine pe care o să le iau altădată. La revedere, Gigi!

-Zayn, stai!

Mă opresc, iar ea mă îmbrățișează strâns. Începe să plângă, iar eu încerc să o liniștesc. Mă mir că nu a aruncat cu ceva după mine, că nu m-a înjurat sau că nu m-a lovit. O să sufere, dar sper să își revină repede. Eu o să sufăr toată viața mea. Asta e pedeapsa mea pentru tot răul pe care l-am făcut.

-Te-aș fi întrebat de ce, dar deja mi-ai spus, pentru că nu mă mai iubești. Nu te țin cu forța lângă mine, dar vreau să te rog un lucru.

-Orice.

-Hai să rămânem prieteni. Promit să nu mă bag între tine și viitoarea ta iubită. Vreau ca tu să fi fericit. Atât!

Ne-am mai îmbrățișat odată după care plec. Am decis să o las pe Gigi să locuiască acolo, eu o să îmi iau altă locuință. Măcar atât merită și ea după câte mi-a suportat și după câte a făcut pentru mine.

JADE

Eu și Perrie suntem la o cafenea după ce m-a sunat disperată să îmi zică ceva. Încă aștept să îmi zică. Fix când a vrut să îmi zică, mă sună Charlie. Ce mai vrea și ăsta?

-Ce-i?

-Ai plecat grăbită, ce s-a întâmplat?

-Îți explic mâine. Pa, te pup!

Îi închid după care îmi dau telefonul pe silențios și îl arunc în geantă. Mai iau o gură din cafea și aștept ca Perrie să îmi spună. Nu vreau să pară că o oblig să îmi spune ceva. După două minute apare Alex care o sărută. Probabil asta voia să îmi spună, că s-a împăcat cu măgarul ăsta. Las o sumă de bani pe masă și plec. Nu mai stau fiindcă sigur o să am scandal cu Chamberlain. Urc în mașină și mă duc la Charlie. O să mă liniștească, sunt sigură. Știe ce să zică și cum să te liniștească indiferent de situație. Uneori am impresia că Dumnezeu m-a binecuvântat prin simplu fapt că mi l-a dat pe Charlie. Încă nu îl iubesc, e evident, suntem împreună de două zile, dar pot spune că țin la el.

PERRIE

Alex mă disperă. I-am spus clar să vină când îi dau mesaj, dar el nu, a venit când a vrut. Sigur Jade e supărată pe mine. Dacă nu i-ar fi sunat telefonul, i-aș fi spus eu și acum probabil nu ar fi fost supărată pe mine. Aștept o oră după care o sun, sper să îmi răspundă.

-Da, iubire!

-Te rog nu te supăra pe mine.

-Nu sunt supărată pe tine. Am plecat fiindcă nu voia să mă cert cu Alex.

-Se aude un televizor, ai ajuns acasă?

-Nu, sunt la Charlie la hotel. Ne uităm la un film.

-Bine. Vizionare plăcută, iubire!

-Mulțumesc, te iubesc!