Andrei
-----------Am căzut jos si am inceput sa plâng , strângeam medalionul la pipt cât de tare puteam si mă gândeam la fratele meu...a promis că se va întoarce dar nu sa întors...el...el...ma mințit.
-Nu plânge!
Spuse Daniel aplecându-se jos.-A promis...el...el...el chiar a promis că se va întoarce dar nu a făcut asta.
Mi-am șters lacrimile si priveam spre Daniel care privea in gol in timp ce o lacrimă i se scurgea pe chip .
-Se va întoarce micuțule.
Spuse el si mă bate pe spate.
-Cum a ajuns la tine?
Am întrebat privind spre el, chiar sunt curios cum a ajuns medalionul la el.
-Mama ta mi-a spus ca după ce fratele tau a dispărut fără urmă erai super atașat de el așa ca a decis să ți-l ia si să-l ascundă si acum când te-am luat de la ea mi la dat spunând ca nu vrea nimic din ce îți aparține.
Am inceput din nou sa plâng, eu chiar am crezut ca l-am pierdut dar...mama...nu! ea nu este mama mea...ea nu este o mamă.
-Haide sa stăm jos.
Spuse Daniel in timp ce ma ridică de jos.
-Multumesc.
-Nu ai pentru ce baby bear.
-Cum mi-ai spus???
Am rămas șocat atunci când am auzit cum mi-a spus, așteptam un răspuns care ezită sa iasă.
-Astept! Am țipat eu!
-Andrei eu....
To be continued.....