Andrei
Aveam ochii plini de lacrimi, am căzut în genunchi ...nu poate fi el...nu are cum...
-Andrei...
Spuse acesta si se lasa jos lângă mine.
-Sa nu îndrăznești sa ma atingi!
Am țipat încă având lacrimi in ochii.
-Te rog Andrei...nu ma respinge...am nevoie de tine...te iubesc...
Spuse el plângând.
Nu puteam accepta...nu aveam cum sa fie adevarat...Daniel...asa il cheamă si pe fratele meu.
-Te rog...
Continuase el.
L-am privit puțin dupa care m-am aruncat în brațele căzând pe el.
Amândoi plângeam si ne strângem în brațe.
- O sa ...am n-nevoie de ..explicați.
