Am simțit o adiere, după care silueta înaltă și subțire a băiatului a traversat strada, lăsându-mă la semafor cu o sacoșă plină cu ciocolată și o privire ciudată, întrebătoare.
Da, chiar mi se părea ciudat că un băiat - probabil apropiat vârstei mele, dar un necunoscut - doar mă saluta, fără niciun scop.
Toți băieții din liceul principal al acestui oraș, erau huligani, -pe frumos spus- iar eu știam asta, de aceea în fiecare pauză stăteam izolată în bibliotecă sau în sala de muzică -o mică ironie- citind o carte...
