Vântul adia ușor: niciun sunet în jurul meu, iar mintea putea medita liniștită la conspirațiile ei filozofice. Mereu mă considerasem o persoană axată pe detalii, care ar fi putut întoarce pe dos și răstălmăci un lucru până descoperea ceva nou.
Dar chiar atunci mă lovi mai puternic decât orice alt gând: "oare, eu eram predestinată să rămân singură pentru totdeauna?"
