Eu cine sunt?

Capitolul 1

                                                              

                                                                 

De la iubire la suferință nu mai e decât un pas. Iubirea e minunata, te face sa zbori , dar e dureros atunci când tu încă zbori iar ea dispare și cazi , cazi și te doare atât de mult încât uneori rămân răni .Toți am avut partea de asta.

Relația mea cu Alex a durat 1 an si 4 luni . . A fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea . M-a facut atât de fericită , îl iubeam! Nu-mi puteam imagina viața fără el ,fără noi.

Iubeam totul la el , cât timp eram cu el mă simțeam fericită , foarte fericită , iubită , protejată . El imi era frate , prieten , iubit și chiar și tată! Avea grijă de mine ca un frate , mă ajuta ca un prieten , mă  proteja ca un tată și mă iubea mai mult decât oricine .

Nu , si totusi nu regret nimic . 

-Amalia , trezește-te! A sunat Camelia și a zis că va fi aici intr-o clipa!! țipa mama , de jos

-Cobor acum , mamă! tip si eu din camera mea ridincandu-ma lenesa din pat.

- Grăbește-te ! Nu vreau sa pierzi avionul!

-Liniștește-te! spun eu iritata.

Plecam în vacanță , o vacanță care îmi va șterge toată suferința. Sau așa speram .

Am pus stop. De acum, dragă tristețe, nu mai ai ce căuta aici!

Am pus ceva pe mine , ceva foarte lejer , mi-am prins părul , m-am machiat , mi-am luat bagajul care era foartee mic si am coborât . Jos mă asteptau parinții mei și Camelia , mătusa mea care mă ducea la aeroport.

-Ești gata , draga mea? mă intreabă mama dandu-mi  o imbratisare mare-mare si calduroasa cum numai o mama poate.

-Desigur ! spun eu inercand sa par fericita desi in sufletul meu se ascundea o mare durere ce speram sa fie stearsa dupa aceasta vacanta .

Îmi îmbrățișez părinții si ma urc in masina, langa matusa mea.

Și așa suntem pe drum spre aeroport , am așteptam  momentul acesta de mult , mometul când voi lăsa tristețea , lacrimile si suferința în România si voi spune “ Bine v-am găsit fericite și mii de zambete! “ în Canada.

Aveam un nod imens în stomac si nu , cu siguranța nu era datorită mașinii , nu aveam rău de mașină. Poate că era doar sentimentul acela de “ O sa-mi fie dor de casă” .

A venit si momentul să Îmi iau rămas bun de la matușa mea pe care  o iubeam enorm . Ea imi era ca  o prietena , mereu am avut incredere in ea , i-am povestit tot ce mamei nu puteam. 

Am înaintat prin aeroport sigură pe mine , m-am oprit numai când am ajuns la poarta 6 , de unde pleca avionul ce mă va duce departe de sentimentele urâte.

Ajunsesem devreme așa că mi-am scos cartea din geanta si am inceput sa devorez paginile , una cate una.

Da, imi place să citesc , mă relaxează și mă scoate din lumea reală , te face să uiti de toate problemele .

După foarte mult timp în care am rămas concentrată asupra cărții mi-am ridicat privirea , m-am uitat în stânga și în dreapta studiint oamenii din jurul meu.

Erau destul de mulți , puteam fi sigură că doar cateva locuri vor fi goale in avion .

Si niciun chip cunoscut ,nu știu dacă mă bucuram sau imi parea rău dar apoi m-am decis .. era bine să las totul in spate , chiar dacă doar pentru o lună .

Am urcat în avion și mi-am pus căstile și am ascultat muzică , ce-i drept destul de tare .

Aveam de mers 3 ore pana in Londra, acolo aveam un popas de 4 ore , dupa care urmau 9 ore în alt avion.Era o călătorie lungă dar ce noroc , îmi plăceau călătoriile lungi .

M-am uitat pentru ultima dată în spatele meu , poate ca asta a fost o greseala.

Privirea mi s-a intersectat cu privirea baiatului de care fugeam atat de departe. Alex.. ce căuta aici?Am rămas pentru câteva secunde uitându-ne unul la celălalt..Privirea lui era atat de rece , mi-a sfașiat inima .

Lacrimile imi udau  fața și durea , durea atât de tare ..Speram doar sa se oprească la Londra și să nu mă urmeze in Canada. Dacă nu am reusit să-mi las tristețea in urmă în România , sper măcar să o las in Londra.

 M-am așezat mai bine pe scaun și am dat muzica la maxim , nu imi păsa de nimeni si de nimic , voiam doar sa scap de gândurile negre din capul meu .

**

A trecut mai bine de o oră și mă gândeam la același lucru , la Alex.

Nu m-am putut stăpânii și m-am uitat în spate . De data asta am observat-o si pe roșcata din dreapta lui , cred că erau împreuna , inima a inceput să îmi bată tot mai tare.

Am analizat-o foarte bine,  dându-mi seama într-un sfârșit că era Maria, o prietena .. o fostă prietena.. Acum durea dublu , poate chiar triplu.

Tot drumul spre Londra m-am gandit la relația noastră , la părtile ei bune . Și zâmbeam prostește , iar tipul din stânga mea se uita cu coada ochiului la mine , cred că mă credea nebună dar … cui îi pasă?

**

După 4 ore de așteptat în aeroportul din Londra am urcat in avionul care mă va duce direct in Calgary unde îmi voi putea petrece liniștita jumătate din vacanța de vară , , fara griji si cu multe zambete. Am sa-mi fac prieteni noi si am sa ma distrez cat pot de muuult.