Eu cine sunt?

Capitolul 14

-Ai auzit? repeta el.

-Nu , nu am auzit nimic. spun eu zambind fals continuand sa citesc sau mai bine zis sa ma prefac ca citesc.

-Sigur? imi ridica el  barbia uitandu-se in ochii mei .

-Da, sigur. 

-Ok.

Eram atat de usurata , ma crezuse. Da, pe moment am crezut ca e mai bine ca tin doar pentru mine ca am auzit discutia lor  de afara, apoi am inceput sa regret ca am facut asta , ca l-am mintit. Puteam sa aflu raspunsuri la intrebarile din capul meu , intrebari care ma chinuie zi de zi .

-Mergi in casa? il aud spunand dupa cateva minute de tacere.

-Nu , nu merg in casa. Mai stau sa citesc.

-Sa stii ca e super cartea. imi zise el in timp ce se ridica.

-Ai citit-o?

-Nu , dar fosta mea iubita a citit-o de foarte multe ori.

-Oh.. am inteles. 

In timp ce se indeparta am zis:

-Hei , Mark!

Se intoarce iar eu continui :

-Imi poti spune cum o cheama?

Se uita la mine , zambeste , se intoarce si pleaca , lasandu-ma doar cu intrebarea mea ce a nu primit raspuns.

M-am intins pe iarba moale si am lasat gandurile sa ma acapareze cu totul .Incercam sa fac ordine in viata mea, sa las problemele deoparte si sa ma bucur de viata mea .

Ma invinovateam pentru toate actiunile mele care nu erau tocmai la locul lor si pentru toate deciziile care au ranit oameni.

Cerul inca era intunecat , soarele inca se ascundea dupa nori iar o ploaie calda de vara tocmai incepuse. Eram sub umbra nucului , iar frunzele acestuia ma apara de ploaie .

Sentimentele mele erau ravasite, dar inima mea , inima mea tresarea la fiecare atingere a lui , tresarea la fiecare privire , dar imi promisesem, imi promisesem ca el nu va afla asta.

El sufera dupa fosta lui iubita, si nu vorbesc despre roscata care azi plangea pentru ca i-a frant inima , vorbesc despre fata care i-a frant lui inima si nu se stie daca o inima franta mai se poate reintregi.

Cateva picaturi de ploaie si-au facut drum printre frunze, cazand pe pielea mea calda. Ploua linistit , cu picaturi mari care scaldau totul in jurul lor, aducand un aer racoros si revigorant.

Dupa un moment de ezitare in care am trecut peste ratiune am iesit de sub copac lasand ploaia sa ma ude .

Ma linistea atat de tare , ma mangaia cu atingerea ei , ma facea sa cred ca sunt puternica.Imi regasisem puterea in stropii de ploaie ce cadeau neincetat peste mine. Simteam fiecare strop  , fiecare storp de apa ce ma atingea.

-Vino in casa! zise Mark stand in prag sprijinindu-se cu umarul de tocul usii privindu-ma.

Privirea lui ma ardea , imi ardea tot corpul , ploaia nu mai parea atat de rece. Ramasesem cu privirea blocata la el , il priveam , era el , baiatul pe care-l placeam dar pe care nu-l puteam avea.  

-Vin! raspund eu indreptandu-ma spre usa . Mi-am aruncat privirea in spatele meu , strapungand perdeaua de ploaie am remarcat cartea pe care tocmai o citisem pe jos , exact in locul unde o lasasem , ploaia nici pe ea nu a iertat-o.

Am mers imediat spre ea luand-o cu grija in mana , sperand sa nu fie prea tarziu pentru ea , iar din fericire nu era. M-am bucurat la gandul ca  o puteam termina.

Am luat-o la fuga pana cand m-am asigurat ca sunt in casa, la adapost. Am privit spre ploaia ce continua sa ude pamantul , curatandu-l exact cum a facut  si cu sufletul meu , l-a curat de toate problemele. Am rasuflat usurata in timp ce urcam scarile treapta dupa treapta lasand urme ude in spatele meu .

Dupa ce am facut un dus bine meritat m-am asezat pe patul ce imi apartine pentru o perioada. 

Stateam pe marginea patului , privind spre usa,asteptandu-l .. Voiam sa fie cu mine acum, e al dracului de greu sa fi singura,sa nu ai pe nimeni. Nu am pe nimeni pentru ca eu indepartez pe toata lumea , cu exceptia lui . Nu las pe nimeni sa se apropie de mine.  Ce ma speria? Ce ma determina sa nu las pe nimeni sa se apropie de mine? Desi aveam nevoie de cineva langa mine, sa ma ajute, sa ma asculte, sa-mi vorbeasca si sa ma inteleaga nu acceptam ca persoanele sa se apropie de mine , nu aveam incredere in nimeni , nici macar in mine. Eram  o straina , ei erau straini.

Am asteptat si am tot asteptat dar el nu venea..Si de ce ar face-o? Nu avea niciun motiv. Nu trebuia sa fie el responsabil de mine .

Aveam mare nevoie de somn , mi-am ridicat in pat picioarele care mi se pareau extrem de grele din cauza oboselii , mi-am pus capul pe perna moale , lasandu-ma prada somnului , lasandu-l sa ma invalui ,sa cad in lumea viselor , vise ce se puteau transforma in cosmaruri ,dar viata mea parea ca un cosmar , cosmar pe care nu-l puteam intelege. Atatea intrebari fara raspunsuri . Oare nu le cautam eu indeajuns de mult . 

Puteam s-o fac , sa gasesc raspunsurile dar voi fi atat de captivata de a le gasi incat nu voi observa ca viata  va schimba intrebarile , iar cautarea mea va fi in zadar.

Era vis  sau realitate? Auzeam pasi , pasi marunti , se auzeau langa mine . Respiratia calda a unei persoane imi atingea pielea.

Mi-am deschis ochii incetosati si sensibili din cauza luminii puternice ce se afla in camera mea si l-am vazut , era Mark langa mine. Era la o distanta atat de mica de mine incat m-am speriat .

Se uita la mine , iar eu ma uitam la el . In ochii lui vedeam teama , teama de ce?

-Ti-am adus jurnalul , zice el . L-am gasit jos si m-am gandit ca ar sta mai bine  la tine in camera .Nu am vrut sa te trezesc.

Jurnalul .. dar jurnalul meu se afla in pat.. Nu , cand am adormit nu era in pat. Dar de dimineata ...acolo in lasasem .Ma lasa memoria din nou?