Eu cine sunt?

Capitolul 26

-De ceva timp! zice el in timp ce ma privea cu ochii aceia caprui superbi analizandu-ma din cap pana in picioare.

Rosisem , simteam ca ma dezbraca din priviri . Nu mai simtiseam asta pana acum , era o senzatie noua ce ma incerca. Il doream doar pentru mine , poate suna egoist dar eu sunt egoista defapt. Nu mai vreau ca nimeni altcineva sa se apropie de el , sa fie doar al meu . Cu toate schimbarile radicale tot il vreau . Cu privirea lui de gheata dar si cu cea de foc , cea care apare atat de rar , cea care imi provoaca atatea senzatii , cea de care sunt indragostita nebuneste!

Il priveam si nu spuneam nimic , simteam cum toate cuvintele mele au disparut , cum mi-am pierdut mintile , cum imi simteam obrajii arzand.

Ochii aceia pe care-i vad atat de rar asa de luminosi si de caldurosi , acei ochii care rar mi se infatiseaza cu frumusetea lor orbitoare atunci cand sunt fericiti .Ramasesem fascinata de ei . M-am ridicat de pe pat indreptandu-ma spre el . Nu constientizam ce fac , pierdusem controlul asupra corpului meu , ma indreptam spre el simtindu-ma din ce in ce mai atrasa de el . Am stiut ca e ceva inca din prima zi, o atractie fizica pe care nu o mai pot sa o ignor.

Am continuat sa ma apropii de el pana cand mi-am dat seama ca-mi promisesrm ca el nu va afla ca-l plac . Eram suparata pe mine pentru ca-mi promisesrm asta!

-Eu .. am reusit eu sa soptesc dupa ce ma aflam la o distanta destul de mica de el . Il priveam fata luminata acum de o raza de soare si-i puteam studia mai bine fata .

-Nu te puteam lasa sa pleci , zice el in timp ce-mi mangaie obrazul cu dosul palmei sale . Simteam cum obrajii mei ardeau si mai tare.. Ma intimida atat de tare. L-am vazut atat de rar in felul acesta incat nu stiam cum sa reactionez cand este in starea asta , cand emana numai iubire in jurul sau si veselie.

Nu am spus nimic , nu stiam ce . Imi era teama sa nu stric acest moment cu cuvintele mele seci .

-Simt ceva pentru tine , adauga el .

Asta a fost momentul in care simteam ca nu mai pot, imi tremurau picioarele . Spusese ca simte ceva pentru mine . Imi venea sa-i sar in brate si sa-l sarut , dar nu , imi promisesem ca nu o sa afle ca si eu il plac . Dar cand mi-am promis nu stiam ca ma place. Eram intr-un mare incurcatura. Ma gandeam ce e mai bine sa fac desi nu puteam sa gasesc niciun raspuns la intrebarea mea. Nu puteam sa-i mai privesc ochii acum , imi era frica sa nu gadeasca intr-ai mei dorinta pe care incercam sa o ascund . Il doream mai mult ca pe orice , era singurul meu punct de sprijin, singura mea alinare sufleteasca, singurul baiat pe care-l iubeam si de care ma simteam atat de atrasa dar era si arma care ma distrugea pe zi ce trece.

Nu stiam ce aveam sa-i spun . Oare era mai bine sa tac? Sa-i vorbesc? Sa-l mint? Sa-i spun adevarul? Sau ce? Ce sa fac?

Ma aflam in fata adevarului pe care-l asteptam de atata timp. Nu stiam ce sa fac , niciodata nu m-am gandit cum aveam sa reactionez sau ce o sa zic . Parea ireal ca simte ceva pentru mine . Dar eram atat de idioata , nu-i spusesem nimic . Probabil se amuza de felul in care am ramas muta de uimira la auzul cuvintelor lui .

-Tu simti ceva pentru mine? Zise el in timp ce-mi prinde barbia si se uita in ochii pe care incercam sa-i evit acum.

Era schimbat, ma bucura dar ma si intrista . Totul era schimbat . Ma simteam ca intr-un vis , sau poate eram . M-am ciupit de mana si am auzit hohote de ras din partea lui la reactia mea. Imi era rusine , ma privea . Nu era un vis , era realitate . Si totusi nu credeam .

Am simtit cum mainile sale puternice cum m-au prins de mijloc si m-au tras spre el lipindu-mi corpul de al sau imbratisandu-ma . Ma uimea reactiaa lui . Se apleaca catre urechea mea si imi sopteste :

"Ma iubesti nu-i asa?"