Capitolul 8

57 3 1
                                    

Mini prolog

Noaptea se lasase cu o racoare blânda de vară.Un greier se facea auzit peste așezările de Doua-Picioare,afundandu se în iarba deasă de după o cale a Tunetului.Norii de pe cer aveau să se risipeasca in curand,dezvelind luna care strălucea în blana cenușie cu albastru a motanului de casă,care era suit pe gardul stăpânilor,unde se uita pierdut dincolo de lac.Acesta avea semne de răni pe bot si pe corp,care aveau să dispară.Din privirea lui se cunoștea că era rupt de realitate, de parca entitatea lui se afla în altă parte.

Un foșnet ce venea dinspre un vecin rasuna tot mai tare,pana cand ,pe acelasi gard , se urca o frumoasa pisica cu o blana lunga si frumoasă,iar burta aproape că se lipea de spalier.Pisoiul de casă însă nu s a clintit sa o intampine pe musafiră.

S-a lăsat atunci o tăcere de parcă durase o veșnicie ,până când pisica a scos un mieunat lung de atenție,făcând motanul să tresară.

-Scorțișoară! *A izbucnit el,după care s-a apropiat de ea ,atingandu-și boturile* 

-De ce de o vreme când vin la tine, trebuie sa te gasesc mereu aici si să te privesc cum te uiti în gol? *S a uitat stingherita la el*

Acesta a dat dezinteresat din umeri.

-Ce te aștepți să fac?Să lenevesc toată ziua?

Pisica alburie l-a analizat din cap pană în picioare,după care s-a aplecat sa i verifice zgârieturile de pe burtă.

-Câte răni.. *A mieunat ea cu ingrijorare în glas* Când o să te înveți vreodata minte?

Pisoiul a scos un mârâit cand Scorțișoară a apasat pe una dintre ele.

-E o nimica toată,crede-mă! *Privirile lor s-au întâlnit*

Ochii lucitori și albaștri ai lui Scorțișoară au sclipit.

-Felix,știi cât de mult țin la tine. *A continuat ea* Chiar nu-mi doresc să te pierd.

Motanul a oftat cu greu,dupa care pisica i-a luat laba și i-a pus-o la pântec.

-În plus,puii noștrii sunt pe drum.Nu mai e mult!

Felix a privit-o cu fluturi în stomac.

-Pui...*a inceput el* da..*Apoi privirea lui s-a mutat din nou pe pădure.Nu se putea gândi decât la laba de randunică,dar s-a întors s o lingă pe cap, cu un zâmbet fals*

-------------------

Labăde randunica s a trezit de la un coșmar pe care l a avut in seara aceea. Se făcea ca era același ca de acum un anotimp, doar că mai era o continuare.

Lângă ea, putea simți blana caldă a unei pisici ce torcea. Se uita la ceva ce parcă ea nu putea sa distingă,dar își dădea seama ce sunt. Erau 3 pui care scânceau după lapte. Mieunatul lor ascuțit ii mai rasuna in urechi chiar si cand se trezise.

Visul acela cu sângele le bântuiau pe ea si pe laba de gheață ca un scai în blană. Aflase cu mult timp în urmă că poate intra in același vis cu sora ei si să comunice între ele. S ar părea că e un dar de la Clanul Stelelor,dar trebuia sa i l fi dat cu un anumit scop. Dar care era ăla?

S a ridicat din culcuș, scuturandu si zdravan blana, după care se pregătea să iasă din călduroasa vizuină. Azi avea antrenamente de vanat cu mentorul ei, Coadă de Nor, dar tristețea a cuprins o cand acum cateva seri a anunțat că se va muta curand in cuibul bătrânilor, alături de Dungă Cenușie, care se încăpățâna din cale afară să ramana acolo, Millie și Inima luminoasă.

Pisicile Razboinice | Profetie neimplinita | vol.1-Soare si LunaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum