Jurnalele Amintirilor. ,,Journal memorias"(volumul 1)

Soare negru

-In sfârșit te-ai trezit. Ești deja un norocos, spune o voce care pentru moment pare necunoscuta.
-Îm, si încetul cu încetul ma ,,trezeam''si ma ,,dezmeticeam'' iar primul lucru pe care il zic, după cateva secunde de analizat este: Nu e de mirare ca am ajuns in halul asta. Si la spital, pe deasupra.
-Stai. De unde ști? Poti sa iti aduci aminte ceea ce ti s-a întâmplat?
Instinctiv duc ambele mâini la cap, iar convingerea pe care am avut-o s-a si adeverit: cineva a dat cu masina peste mine si voia sa ma omoare. Cel mai probabil sa ma calce cu masina. Dar nu a reușit iar eu am ajuns la spital. Iar parțial capul imi e bandajat.
-Cineva a vrut sa ma omoare dar nu a reușit. Presupun ca voia sa ma calce cu masina dar cel mult m-a băgat in spital. Probabil m-a lovit cu masina iar eu am sărit prin aer dandu-ma cu capul de asfalt sau cu capul de ceva tare.
-Si ce făceai pana sa te loveasca masina? întreabă medicul, notând totul intr-o agenda holografica.
-Ma duceam undeva. Dar nu mai țin minte unde. Cred ca ma întorceam acasă. Cred ca ieșisem puțin pe afara ca sa ma plimb.
-Va trebui sa vedem cum iti funcționeaza toate sistemele nervoase pe care le ai si vom avea grija cu rana de la cutia craniana.
-Doar atât?
-Ai uitat ca ai sistemul osos puternic construit si nu poti avea asa ușor leziuni asupra lui? Si sa nu uiti ca sistemul epitelial pe care il ai, țesut epitelial de hibrid, are capacitatea de a se regenera foarte repede si rezista la multi factori dăunători. Prin urmare, singura rana fizica pe care o ai este la cutia craniana. Vom vedea cum funcționează sistemele nervoase pe care le ai. Ești un norocos ca ai aterizat pe zona moale. Ghinion ca ai dat cu capul de o bordura.
-Ăm, zic ușor nedumerit.
-Te vei vindeca repede. Garantez asta.
Ma uit ușor confuz la medicul cu care vorbi pana acum.
-Vei vedea pe parcurs. Cred ca vei intelege mai repede decat am crede noi.
In următoarele minute se așterne o liniște mult prea mare.  Medicul se ocupa cu ceea ce ar fi insemnat starea mea de sănătate in ultimul timp.
-Dumneata cine mai ești? Adică cum te numești?
-Sarevok Plaviden. Poti considera  ca sunt un Anunaki.
(Anunaki=specie de extratereștrii)
Si iar se așterne liniștea. Sarevok se mai uita pe sistemul de monitorizare care arata starea de sănătate pe care o aveam, timp de cateva minute.
-Nu e bine. Nervii markanieni dau ca rezultat zero virgula ceva iar nervii amerkadinieni dau ca rezultat zero. Iar asta e in neregulă.
(Nervi markanieni= nervi extratereștri care se ocupa cu memoria si funcția de memorare
Nervi amerkanidieni= nervi care se ocupă cu stocarea amintirilor la extratereștri)
-Si e de rău?
-Nervii markanieni au, de regula, ca rezultat unu sau mai mult de unu. Nervii amerkanidieni au ca rezultat unu. In fine, ne pierdem in detalii.
După încă cateva minute Sarevok iese. Trece o ora si vine Arthas, alt medic, ma deconectează de la aparate si zice:
-Va trebui sa mergi cu mine ca sa te vadă si alti medici.
Ma uit atat de nedumerit la el încât Arthas zice exasperat:
-Arthas Palaky. Dar tu nu puteai sa întrebi? A, da stai, ca am uitat eu sa iti zic. Din cauza accidentului pe care l-ai avut, trebuie sa vedem in detaliu ce e in neregula cu tine. Avem niste rezultate ciudate si trebuie sa vedem ce si cum.

După o săptămână de stat in spital ajung sa fiu externat cu condiția de a sta un medic cu mine in casa.
-In sfârșit acasă, zic de parca ar fi trecut luni de zile.
Dar asta era abia începutul a unui posibil coșmar pe care nu l-aș fi vrut. Selarin, medicul care trebuia sa stea cu mine pana ma faceam bine in totalitate, primește un apel de la Sarevok.
-In sfârșit am aflat ceea ce ti se întâmpla. Ai pierdere aproape totala de memorie si pierdere totala de amintiri. Tocmai de aceea nu prea mai știai mare lucru după ce te-ai trezit din coma. Chiar si acum nu prea știi asa multe lucruri. Trebuie sa refacem tot firul pana la accident. Dupa, sa iti restabilim amintirile si memoria cu tot ce ti s-a întâmplat pana la accident. Cam complicat.  Dar nu e imposibil. Si vom reuși sa aflam cine ți-a făcut asta și motivul pentru care ți-a făcut asta.
La o ora de cand am ajuns acasă, vine Selarin la mine in cameră si imi întinde un caiet care semăna a jurnal.
-Cred ca ne va ajuta. In special pe tine.
Iau cartea, o deschid si vad, in mare, ca era jurnalul pe care il scrisesem pana sa ajung la spital din ceea ce înțelesesem ca scrie in el in linii mari.
-,,Journal memorias".
-Ce sa vezi? Tocmai acum se întâmpla sa am niste treaba, zise Selarin, dandu-si brusc seama ca ar avea ,,ceva anume" de făcut si uitase iar in momentul acela pleca temporar.
După ce ma apuc sa citesc absolut tot ce era in acel jurnal aveam sa înțeleg in ce pericol ma aflam. Iar pericolul ma pandea in orice moment.