degajări în univers

un fel de introducere

totul în jurul ei își pierde conturul și culoarea. fețele sunt doar niște cercuri inexpresive. orbește, dar nu tocmai. ceva în sinea ei dorește această deconectare de la real, de la societate, dar altceva se leagă în jurul inimii sale asemenea unei frânghii ce nu-și dorește a-i da drumul.

totul este similar, doar țesuturi și celule. nimic nu este special, numai o alcătuire de mușchi și fibre. ochii sunt lipsiți de emoții, iar gurile sunt linii drepte înconjurate de buze palide asemenea obrajilor. fiecare chip pare un portret de natură moartă, sau poate fiecare chip este doar o oglindă prin care poate să-și privească formele fără sens și culorile estompate.

ten ușor uscat și alb ca porțelanul, ochii mari de un negru abisal si puțin alungiți, părul lung răvășit pe umeri într-o sintetizare a interiorului său la fel de dezordonat, nasul ușor turtit și buzele cărnoase, totul sintetizează reflexia feței sale în oglindă. corp slab și minion conturat pe sub haine largi și călduroase, al căror brațe ocrotesc strâns la piept mormane de cărți, asta ar fi reprezentarea idei.

sub pielea-i palidă se desfășoară un întreg univers alcătuit din constelații și galaxii, iar acum, plimbându-se pe plajă cu briza marină învăluind-o, deja s-a pierdut printre stelele andromedei. în acest timp, el o urmărește îndeaproape de pe balconul casei sale. își trece degetele prin părul brunet și își linge buzele pline, uscate de la vânt. chipul îi este, de obicei, neted, dar acum o grimasă i-l traversează. trupul îi e zvelt și slab, aplecat asupra balustradei.

pentru el, totul este plin de intensitate și culoare, fiecare undă vibrează în el. își trăiește viața ca și cum ar putea muri în secunda următoare și profită de fiecare moment. el este paul și reprezintă opusul ei. în timp ce ea își pierde simțurile, el și le sporește pe zi ce trece.