Dragă Jurnalule, azi a fost prima zi de liceu. Prima zi de boboacă. Prima zi din alta perioada a vietii mele. Prima zi. Ma gândesc ca ziua asta e o zi unică, ca nu mai exista niciodată in viata mea. Nu voi mai fi niciodată la fel, nu voi mai simti la fel, nu voi mai trai ziua asta niciodată. Ziua asta a fost o zi frumoasa.
M-am îmbrăcat cu o fustita bleumarin si cu o bluza marinareasca in dungi si cu nelipsitii teniși. Am purtat un zâmbet timid pe fata si un strop de emotie în inima.
Am revazut fosti colegi si am întâlnit altii, toți vor merge alaturi de mine pe cărarea asta însorită, liceul. Abia astept să leg noi prietenii și să le întăresc pe cele vechi. Ce poate fi mai frumos decât să fii înconjurat de suflete frumoase, de prieteni?
Ceva dragut s-a intamplat azi. Stăteam cu prietena mea, Alina, langa castan (marele și falnicul castan din curtea scolii, hihi) si vad un tip dragut ca-mi zâmbește. Îi zâmbesc la randul meu. Intotdeauna am crezut ca e un lucru minunat sa-i zâmbești unui străin, dar poate ca străinul acesta nu va ramane doar un străin...
