Dragă Jurnalule, azi l-am vazut pe Tipul Misterios.
Nu, nu, nu. N-am inceput bine. Din nou.
Dragă Jurnalule, tocmai s-a terminat prima mea saptamana de liceu, o saptamana minunata. Totusi, o saptamana obositoare si cu emotii.
M-am obisnuit cu profii, sunt ok. Doar Frâncu e un nesuferit. Cui îi pasa de istorie?! Adica...nu e mate sau romana sau ceva important. Cu ce ma ajuta în viata sa stiu ca în anul 163749 a fost bătălia de la Asdfgh?! Oricum... ceilalti profi sunt de treaba. Diriga e profa de mate si e ok si ea.
Și colegii sunt super. Acum le stiu tuturor numele, hihi. Maria (sau tipa care se uita urat) încă ma sageteaza din priviri. Ma intreb ce are cu mine. Sta cu doua tipe, Anca și Aida si mereu vorbesc si chicotesc si se uita la mine. Ma bârfesc. Normal ca bârfa trebuie sa existe. Peste tot e. De ce liceul ar fi o excepție?! Oricum...nu conteaza.
Alina și cu mine ne distrăm de minune. Ne-am vazut foarte rar vara trecută, așa ca acum recuperăm. Ea aduce dulciuri si eu sandviciuri și mâncăm împreună. Uneori iesim sa ne plimbam si sa mirosim aerul cald cat inca mai e. Oricât as zice ca nu-mi place toamna, ca e deprimantă, tristă, gri, are și ea frumusețea ei. Lumina cafenie care mângâie frunzele pare atât de calda, iar zgomotul tălpilor ce pășesc pe frunzele pictate e atât de placut... Toamna e frumoasa.
Și acum revenind... Da, azi l-am vazut pe Tipul Misterios. Poate ar trebui sa adaug si Sexy la porecla lui, hihi.
Eram cu Alina la magazin. Am cumparat niste chipsuri si cand m-am întors sa cobor treptele, nu m-am uitat pe unde merg și pur si simplu m-am ciocnit de el. Probabil nici el nu se uita. Cand mi-am ridicat privirea și am întâlnit ochii aia verzi primavaratici privindu-ma, am încremenit. El mi-a zâmbit si era un zâmbet așa de larg, încât aproape i-a acoperit toată fata. Gropitele si alunita de deasupra buzei erau...sexy. Am zis 'Scuze' si el a spus 'Oh, imi pare rau pentru asta.' si a zâmbit din nou, de data asta mai timid. Apoi am plecat mai departe. Alina a trebuit sa ma ciupeasca de brat ca sa-mi revin, pentru ca mie încă imi răsuna în urechi vocea lui minunata, cu timbrul puțin gros si un nu-stiu-ce în ea. 'Ce mai reteta!' m-am gandit.
Hmm... Doua 'ciocniri' intr-o singura saptamana. Parca universul ar vrea sa ne aducă împreună. Ceva se intampla. Ceva ce-mi miroase a iubire de liceu.
