Intru in camera după o lunga zi de liceu, în care nu am făcut nimic și viata își bate iar joc de mine. Niciodată nu m am simiți asa dezorientat și dacă as fi fost întrebat de ce sunt în starea asta, as răspunde sincer ca nu știu. După ce mănânc și îmi termin temele, ma duc la fereastra, îmi trag scaunul și îmi pun căștile în urechi. Acum sunt doar Eu. Spre surprinderea mea, doar muzica ramane remediul meu în situația asta. Vad stelele cum sclipesc pe cerul negru și infinit, iar mintea îmi sta la Ea. Nu mai suport așteptarea, de un an tot sper la o relație cu aceasta ființă care îmi este mereu alături, dar niciodată nu și deschide inima. Sa fie oare vreun semn ca nu suntem meniți sa fim împreună? Vreau un singur lucru de la Univers , o prietenie lunga cât viata mea, care sper sa fie lunga. Pana la urma, nu asta contează, ci sa ai oameni de încredere pe lângă tine, care iti sunt loiali și nu te părăsesc la momente dificile.
Mi e dor de copilărie, când fiecare conversație cu un copil străin începea cu 'vrei sa fim prieteni?', la care răspunsul era un categoric 'Da'. La vârsta aceea eram cel mai fericit ca aveam cu adevărat mulți prieteni cu care ma simțeam genial, pe când acum fac slalom printre șerpi. Dar cred ca e ok sa ai putini prieteni în care sa ai încredere deplina, căci dacă ai prea mulți, riști sa te cerți cu câțiva și sa apară drame.
Sincer, nu știu ce vreau sa scriu, deoarece sunt cuprins de tot felul de sentimente ce simt ca ma bulversează și ma fac sa ma abat de la ceea ce vreau sa scriu =))). Continui sa ascult muzica pana mi se face somn și atunci ma bag în pat sa ma culc, dar nu pot adormi, deoarece grijile de mâine ma copleșesc. Chiar daca avem zile când nu suntem ascultați sau nu avem tema, tot ma macină niște gândiri, care ma întristează și mai rău, prefer sa nu le menționez aici .
Adorm trist și greu, ca de fiecare data (ma simt ca Ion al Glanetasului).
Fuck this, chiar n am niciun talent la scris =))). Păcat ca nu am numit cartea asta 'How to be a good liar', ca s ar potrivi mai bine decât 'life is good'. Anyways, sorry daca am fost o dezamăgire totală în capitolul asta, dar vreau sa iau o pauza în care sa mi regăsesc muza, asa ca ma înțelegeți voi, bla bla bla, și alte bullshit uri.
P.S. : La multi ani andreeeadumitruu, 'cea mai minunata ființă din viata mea❤️' și sper sa nu fi o depresiva mai mare decât mine, pentru ca nimeni nu ma întrece ;))).
🕊️
CITEȘTI
Life is beautiful
Teen FictionContinuarea cărții Hell în Heaven, dar cu mai puțin cringe și mai multa acțiune (sper). Pe scurt, îmi povestesc viata alături de voi.