Plictiseala este mare atunci cand te saturi de toate serialele la care te uiti , sau incerci sa cauti seriale la care sa te uiti si nu gasesti , de aceea m-am gandit sa scriu cateva randuri care probabil vor trece anonime.
Sigur aceasta "povestioara" ati mai auzit-o de multe ori sau chiar ati trait-o (si aici ma refer la baieti) , povestea aia in care esti indragostit si nu sti ce sa faci asa ca profiti de o sarbatoare , daca sti cum ... Nu esti o drama pe care fetele de 12-16 ani vor plange , este pur si simplu o poveste trista (pentru mine) si una banala pentru voi. Voiam de mai mult timp s-o scriu asa ca in seara asta fara somn o s-o si fac .
Povestea incepe cam asa...
Cu totii am avut in clasa un baiat sau o fata de care ne-a placut (chiar mai multe la unii) sau in clasa vecina ... Tipul ala de fata cu zambet angelic , tipa populara , care are multi prieteni , care face glume bune , care e cea mai desteapta si care aparent are viata perfecta si pe care toti si-ar dori-o (in cazul baiatului notele lasa de dorit cel mai des) . Uneori "pasiunea" pentru fata din clasa moare cu timpul la o varsta relativ mica de 11-12 ani , dar daca se intampla la 15-16 ani nu trece usor si in nici un caz neobservata , pentru ca deja ai ajuns la o varsta la care vrei sa ai o prietena , vrei sa o ti de mana , vrei sa fi fericit si vrei pe cineva "in dreapta ta"...
De cele mai multe ori se intampla ca atunci cand ne dorim o persoana in viata noastra sa nu o putem avea ...
Sa va spun cate ceva despre mine , sunt si am fost tipul ala retras care nu scoate o vorba dar care observa tot , care sta singur de multe ori in banca in pauze si este linistit (nu pentru ca nu are prieteni , pentru ca asa este felul lui). Dar asta este probabil o poveste pentru alta data...
Dar eu nu m-am prezentat inca...Sunt ... un baiat de 16 ani . Poate imi recunoasteti tiparul si v-ati dat seama cine sunt sau poate chiar v-am redirectionat care povestioara mea care intarzie sa apara...deci sa-i dam drumul...
Stiti acea perioada cand toata lumea e draguta cu toata lumea, toata lumea e indragostita , toata lumea face lucruri bune ? Da..ati ghicit , e 1 martie (sau primavara)...Baietii se pregatesc cu martisoare pentru fiecare fata ... Scriind asta ma gandesc ca si noi , baietii am merita sa primim ceva sau sa avem o sarbatoare a noastra.. :| In fine , eu m-am pregatit ca in fiecare an cu martisoare frumoase si cu o doza mare de binedispunere cu o singura exceptie pe care baietii o stiu , in fiecare an exista martisorul ala "special" pentru fata aceea bineinteles "speciala" . Aceasta exceptie aparent intamplatoare avea sa fie destul de dureroasa pentru mine , eu nu m-am pregatit cu un martisor special singur si am fost ajutat sa-l aleg de care o prietena buna , era o cutie in care se afla o scoica , in scoica era o perla si perla se punea intr-un pendantiv , doar ca pregatirile pentru ziua cea mare nu avea sa se incheie aici . Ea era tipul de fata retrasa , cu zambetul impecabil , cu ochii mari , caprui si parul saten , in opinia mea era tipa perfecta ...
Sosisem la scoala printre primii , terminasem sa impart celalte martisoare care nu insemnau pentru mine doar un gest de complezenta si facut pentru ca asa trebuia sa fie si urma sa-i daruiesc "printesei mele bosumflate" ceea ce ma chinuisem sa aleg ziua trecuta . Am vazut-o ca intrase pe usa , am lasat-o sa-si puna geaca in cui si sa-si scoata cartile si mi-am spus "Ori faci pasul asta , ori te duci la dracu'!" Imi placea de tipa asta de ceva timp si nu stiam daca o sa am intentii sa si actionez . Eram imbracat "frumos" la camasa , parfumat si frizura bine facuta , exact ca un adevarat barbat la o intalnire de "afaceri" (amoroase sau financiare , depinde cum vreti sa priviti)
M-am dus fix la ea dar n-am putut sa scot decat o urare "La multi ani" si i-am intins cadoul , nu mai stiu exact daca m-a "pupat" pe obraz , dar ceva imi spune ca n-a facut-o si m-am retras in banca mea , acesta fiind doar inceputul zilei mele de cosmar. Ei bine , nu puteau sa nu existe speculatii in clasa "De ce i-a dat ei aia..?" , eram constient de asta dar nu ma asteptam sa fie din partea baietilor ... Profitand de faptul ca erau cativa absenti , un anumit baiat s-a mutat cu ea in banca , desigur ca eu eram prea fraier sa fac miscarea asta si vazand martisorul daruit de mine s-a apucat sa-mi puna 1000 de intrebari si sa-l desfaca in acelasi timp :
-De unde l-ai luat?
-De la magazin...(discutie retardata , stiu)
-Si , i l-ai dat ei..De ce ?
-Conteaza?
In momentul ala eram cam emotionant , imi aduc aminte ca ea se uita fix la mine si nu stiam cum sa raspunde intrebarilor enervante...Evident ea stanjenita de gestul impertinent facut de el , la luat si la pus in ghiozdan incheind discutia noastra si cerundu-si scuze.
Dar clipa cea mare , clipa cea mare...Trebuia sa existe si trebuia s-o fac cat mai curand, aveam de gand s-o bag in seama pe Facebook si s-o intreb cum i s-a parut micul meu cadou si dupa cateva zile sa fac pasul cel mare...
Doar caaaa....Nimic din ceea ce este programat nu se intampla , asa ca a trecut o zi si eu n-am avut curaj sa-i zic buna ...A trecut o saptamana si eram tot mai hotarat s-o bag in seama doar ca tipic mie si ghinionului meu interminabil mereu cand o vedeam on si deschideam rubrica de mesaje ea era offline , a trecut o luna si enervat de mine i-am dat mesaj cand era offline gandindu-ma ca atunci cand urma sa-l vada sa-mi raspunda. Trebuia sa ma gandesc la asta de mai mult timp , asa au inceput primele noastre conversatii si primele noastre tachinari..
Trecusera 3 saptamani si incepusem sa ma apropii din ce in ce mai mult de tipa asta , vorbeam zilnic , ne contraziceam , ne tachinam , vorbeam din ce in ce mai mult in realitate si pe internet vorbeam cu orele . Mi-am luat inima in dinti si i-am scris un mesaj dragut in care-i spuneam ceea ce inseamna pentru mine si ca pur si simplu o plac .
Vazuse mesajul de ceva timp si inca nu-mi raspunsese , nu stiam ce se intampla dar aveam un presentiment si eram aproape sigur ca raspunsul nu va fi pozitiv . Trecusera 10 minute lungi in care ascultasem muzica si in care am facut de n-uri inconjurul camerei cu ochii pe telefon sa vad daca mi-a raspuns sau nu ...
A venit si raspunsul ... Era foarte lung dar imi amintesc ca o data la 5 cuvinte imi repeta acelasi lucru "Nu putem fi doar prieteni" , "Nu putem fi doar prieteni" , ii raspund stanjenit ca n-am stiut ca are prieteni insa ea continua "Nu puteam fi doar prieteni" . Desigur ca intelesesem acest lucru si nu era nevoie sa-l repete o data la 5 cuvinte punand sare pe rana . Se pare ca tipa din ultimele banci avea prieten si ca zambetul ei apartinea altui baiat .
Oricum , am dat-o uitarii pe aceasta "Maria" , desi, peste ceva timp avea sa apara si o "Mihaela" :)
