19 Dec. 2013
- Pentru numele lui Dumnezeu, Carrie, când te vei maturiza și tu la fel ca toti ceilalți? Chiar îți dorești să îmi strici vacanța înainte de a începe? Vocea mamei se auzea- mai bine zis urla în telefon.
Este ultima zi de școala pe acest an iar eu am fost prinsă încercând, ei bine nereușind date fiind împrejurările să evedez de la "marele" discurs al directorului William. Dar am eșuat când scumpa mea profesoară de științe a sesizat lipsa a doi elevi, eu și Kevin.
Cel mai bun partener de chiul. Pe când unii se laudă cu primele locuri la nu știu ce examene el se poate lăuda cu olimpiada de absențe, dacă ar exista așa ceva, dar nimic productiv nu este promovat.
Cum spuneam, eram chiar la ieșirea din școală cănd Doamna G. a țipat practic sa ne oprim, amenințându-ne cu munca în folosul comunității. Ne-a băgat cu forța în biroul directorului și ne-a încuiat acolo păna când directorul a intrat trândtind ușa în urma sa și să țipe cât de iresponsabili suntem.
Și iata-mă acum ascultând-o pe magnifica mea mamă cum îmi reproșează că îi stric nenorocita de vacanță. A plecat în dimineața asta împreună cu tata spre Australia. Eu am rămas în grija matușii,sau mai bine zis în lipsa grijei sale.
- Chiar vrei să mă întorc acasă? Vocea ei iritantă se auzi iar la celălalt capăt al firului.
- Voi fi bine, am spus plictisită de obișnuita ei criză. Distrați-vă am spus înainte de a termina conversația.
Sunt acasă de aproape patru ore, iar Kelly nu a venit să verifice daca mai trăiesc, o iubesc si mai mult. Astăzi, ultima zi de școală, inceputul vacanței și unor noi opțiuni, Melissa, una dintre cele mai bune prietene ale mele dă o petrecere de milioane, având în vedere ca este și ziua fratelui ei Alejandro, totul este mai simplu.
Petrecerea începe la 20:00, iar acum este ora.. 18:30, nu am prea mult timp de pierdut. M-am grăbit să fac un duș dupa care mi-a mai rămas aproape o oră să mă pregătesc.
Este frig afară iar eu urăsc sa simt frigul, asa ca mi-am luat pantalonii negrii lungi franjurati putin în genunchi si un top alb cu bretele,m-am machiat puțin completând totul cu niște bucle.
Am privit ceasul de pe perete, da, se parecă voi întârzia, iar..
Am luat in fuga cadoul frumos impachetat de pe masa din bucatrie, i-am lasat lui Kelly un mesaj pe mobil anuntand-o ca o sa intarzii si am plecat in fuga spre casa prietenei mele.
Cand taxiul a inaintat pe strada am fost luata cu asalt de muzica asurzitoare ce umplea intreaga liniste din cartier. Am pasit in fata usii iar muzica se auzea din ce in ce mai tare. Nu am asteptat sa fiu intampinata de nimeni asa ca am intrat singura, m-am strecurat pe langa multimea de adolescenti dornici de distractie, am putut recunoaste multe persoane din liceul meu, dar erau si multi necunoscuti ce pareau mai mari decat noi, prbabil prietenii lui Alejandro de la universitate.
Melissa era langa un grup de prieteni, cand ma vazu sari in bratele mele cuprinzandu-ma intr-o imbratisare puternica. Mi-a facut semn sa scap de cadou punandu-l undeva in marea gramada de langa bar. M-am conformat asezand cadoul langa celelalte, mi-am dat geaca jos intrebandu-ma unde as putea o pune.
Doua maini ma inconjurara de dupa mijloc de la spate tragandu-ma afara din incercarea mea de a gasi un loc bun unde sa imi asez jacheta. M-am intors pentru a face contact cu doi ochi mari albastrii precum ai mei, zambetul sau larg ma facea sa ma simt vesela, pur si simplu radia.
L-am strans in brate pe cel din fata mea ingropandu-mi fata in umarul sau, acum nu mai exista acea mare diferenta de inaltime, avand in vedere ca purtam o pereche de botine destul de inalte. Dar eu tot eram mai scunda decat el.
- La multi ani, Alejandro, am spus peste muzica zgomotoasa din camera. Mi-a zambit dupa care m-a tras dupa el prin marea de oameni din casa sa. Am inaintat pe coridorul de la etaj, intrand intr-o camera aleatoare, lumina era deschisa facand totul mai putin stanjenitor, il cunosc pe Alejandro de cand ma stiu, e un tip destul de inalt, parul sau brunet ii scoate ochii in evidenta, o nuanta calda de albastru, acel cer senin, care nu poate fi stapanit de furtuna.
- Poti sa iti lasi jacheta aici, a spus spargand tacerea instalata intre noi, am aprobat asezandu-mi geaca pe un scaun, dupa care am cercetat cu privirea camera.
Peretii zugraviti in alb si negru erau plini de desene, grafituri si alte chestii abstracte, biroul gol iti dadea o stare nostalgica,nimic nu era asezat pe micul dulap din apropierea patului, camera aceasta nu mai seamana cu ce a fost, acea veselie, acel sentiment de siguranta nu mai pluteste in temnita acestor patru ziduri. Plecarea sa la facultate a rupt coltisorul vesel si colorat ce dadea viata camerei sale. Acum ceea ce ramasese erau doar piesele de mobilier si cateva desene, ce vor ramane pe suprafata alba a peretilor ceva timp de acum.
Un ciocanit scurt umplu linistea dintre noi, acesta ma intreba parca din priviri daca e in regla iar eu l-am aprobat usor. A deschis usa alba din lemn masiv ,iar in pragul acesteia un baiat inalt bine structurat ne zambi .L-am recunoscut imediat pe Sam, colegul sau de camera de la universitate. Il stiam pe Sam pentru ca de multe ori cand Alex( sa ii spunem uneori in loc de Alejandro) venea acasa in vacante, era insotit de acest saten cu multe secrete.
- Nu voiam sa intrerup nimic, spuse acesta repede, am pufnit in ras la gandul ca el si-ar putea imagina ca se intampla ceva intre mine si Alex, doar ca te cauta niste tipi, incheie acesta parca cerandu-si scuze din priviri.
- Nu ai avea ce sa intrerupi, am spus pasind pe langa el pierzandu-ma in marea distractie.
A fost o seara mai mult decat buna.
Am inceput sa scriu din nou,prietene.
