Prezent : 22.07.2044
Dragule,
șoptește-mi numele
zâmbește-mi atunci când mă întalnești
de ce nu imi zici nimic cănd știi că doar tu ma faci fericită?
Îmi amintesc cănd eram doar o puștoaică exact ca voi cele care citiți cartea asta, da, tu cea cu un zâmbet de milioane pe fața, eram exact ca tine, pe atunci viața era mult mai simpla, petreceri, prieteni, si mii de vieți trăite în cărți, era un basm, cel mai rau lucru pe atunci era să te cerți cu cea mai bună prietenă, să te îngrijorezi de silueta ta și să îți faci gânduri negre cum că ai ramane singură acompaniată de 100 de pisici.
Realitatea nu este defapt așa, este chiar mai dură decat atât, iubirea este trecatoare, dar regretul nu moare. Acele veri în care stăteam mereu la soare, sau cutreieram orașul în lung și lat, erau cele mai fericite momente, asta până când într-o iarna s-a produs inevitabilul. Eram doar o puștoaică de 17 ani, și nu îmi puteam imagina că strainul de care m-am lovit accidental îmi va schimba porecla de "fată de gheață". Eram poreclita așa deoare ce în tot acest timp nu dezvoltasem niciun fel de sentiment față de niciun tip cu care ieșeam, pur și simplu nu ma atrăgeau, aveam momente în care credeam că am alte orientări, dar asta este o altă poveste despre care veți afla. Până atunci aș vrea să frunzarești următoarele pagini cu atenție, deoare ce așa arată un trecut fericit.
Poate te vei regasi in acele randuri, poate nu..
Poate te vei bucura cu fiecare pagina parcursa sau poate nu..
Poate te vei indragosti si iti vei aminti de ceea ce am scris sau poate nu..
