Simți că plutești.
Nu.
Plutești. Pentru că nu simți. Pentru că nu ești tu. Ești doar o parte din energia care guvernează această lume. Și sufletul tău călătorește oriunde.
Și vezi o poartă. Majoritatea nu trec prin porți, dar sufletul tău trece. Doi stâlpi roșii înalți susțin un acoperiș decorat cu plăci colorate și cu statuete cu dragoni. Există tot felul de porți care te strigă. Porțile te cheamă să treci prin ele.
Răspunzi la chemare așa cum un copil mic aleargă când își vede mama. Știe că acolo este locul lui. Treci pe sub poartă pentru că, după ea, vei ajunge în locul în care aparții. Nu va mai fi doar o călătorie printr-un abis întunecat sau ciocniri cu alte suflete. Când sufletele se ciocnesc, durează un timp să își ia „la revedere", căci atunci când se ating, ele văd toate viețile sufletelor atinse. Văd toate locurile prin care a poposit energia atinsă. De cele mai multe ori, sufletele acestea se urmează unele pe altele.
Sufletul tău nu va fi urmat de nimeni, dar va regăsi acolo unde ajunge ființe pe care le-a cunoscut odată.
CITEȘTI
Raze de soare în văpaia lunii
FantasyNu te-ai gândit niciodată ce-a fost înainte? Ți-ai dorit vreodată să te întorci în timp și să vezi cu ochii tăi o perioadă mai veche decât cea mai bătrână persoană pe care o cunoști? Asteria nu e o fată care poate fi înșelată ușor. În ciuda faptului...
