Chapter 5

343 87 17
                                    



   Felix se ridică și fuge rapid din cabinet, lăsând ușa deschisă în urma lui. Continuă să fugă pe holurile școlii, până ajunge în sala de sport unde se sprijină de perete, lasandu-se să alunece până ajunge in fund. Lacrimi. Chipul îi era plin de lacrimi care curgeau incontrolabil. Își strânge genunchii la piept, sprijinindu-si bărbia. Nu pot plânge, nu am dreptul. De ce plâng? Acesta suspină în timp ce își șterge lacrimile cu mâneca. ,,Ce avem noi aici?" blondul auzi o voce cunoscută, însă o ignoră ,,Pleacă Woojin, nu am chef acum de asta..." ,,Oh, se pare că blonda a prins curaj"  Woojin se apropie de Felix, lovindu-l cu piciorul in genunchi.

Felix țipă de durere, prinzându-si genunchiul cu lacrimi, de data asta din cauza durerii. Woojin zâmbi superior, luandu-l de tricou si ridicându-l. ,,Să nu mă mai ignori vreodată" Woojin îi dădu un pumn lui Felix, după îl lăsă pe podea să plângă. Felix nu știa de ce Woojin se lua de el, nu își putea da seama ce i-a făcut încât să îl enerveze atât de tare. Voia să fie lăsat în pace, voia să fie lângă-

,,Felix!" o voce puternica răsună în toată sala de sport. Aude pași grăbiți, însă el nu reacționează, stând ghemuit pe podea. Simte două brațe puternice ridicându-l.
,,H...hyung?" își ridica Felix capul, văzându-l pe Changbin cu o expresie îngrijorată pe chip. ,,Cine ți-a făcut asta?"
,,N-nimeni...sunt bine" minte acesta încercând sa se dea jos din brațele brunetului, însă eșuează. ,,Dacă nu vrei sa o îngrijorezi pe mama ta, să o suni și să îi spui că rămâi la un prieten" ,,Pot sta la Jisung, îl sun a-" ,,Nu asta am vrut să spun, am vrut să spun că rămâi la mine peste noapte" Felix rămase cu gura căscată, neștiind ce să spună.

Predisposed to accidents |changlix|Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum