Stăteam rezemată pe bancheta din spate a maşini negre care aparține familiei. Căştile erau date la maxim în urechile mele fiind în contrast cu liniştea din maşină.
,,Could you find a way to let me down slowly. A little sympathy I hope you can show me"
Îmi mut privirea în dreapta mea unde Mihail dormea într-o poziție care nu părea chiar de loc comfortabilă însă ştiam că dacă îl voi mişca probabil se va trezi şi nu voiam să risc.
,,And I can't stop myself from falling. Down"
Mi-am mutat privirea spre cer sprijinindu-mi capul pe geamul rece. Stelele ma minunau însă nu le puteam vedea prea bine din cauza felinarelor de pe stradă care mă orbeau.
Mi-am coborât uşor privirea spre trotoar când ne-am oprit la un semafor. Un băiat înalt stătea cu ochii în telefon.
...seamănă cu el....
Nu.
Nu se poate.
Nu poate fi el.
Şi-a ridicat încet ochii. La fel de reci şi abisali ca atunci când a plecat. Mă privea. Timpul se oprise în loc ca de fiecare dată când mă privea în ochii.
După atâta timp...băiatul care m-a învățat cum e să iubeşti, cum e să te simți în nori ca mai apoi să cazi şi să te izbeşti dureros de pământ s-a întors.
A plecat şi mi-a luat şi sufletul cu el.
Acum s-a întors.
Şi-a pus gluga în cap şi s-a întors plecând din nou ca un laş.
,,If you're living baby, let me down slowly"
CITEȘTI
Moonlight
RomanceCum te-ai simți dacă persoana pe care o iubeşti, persoana care te face fericită şi cea care te-a învățat ce înseamnă iubirea ar pleca şi ar lua totul cu ea ? După 2 ani de zile petrecuți fără un suflet, fără sentimente şi fără lucruri frumoase per...
