Ael

25 2 0
                                    

Ploua si azi , la fel cum a fost si ieri . Nu mai tin contul zilelor , iar camera cu cei patru pereti albastri pare sa-mi devina mormant . Am trecut de la studierea picaturilor de ploaie in a te studia pe tine ,ingerul meu cazut in focurile iadului .Incerc sa ma intind dupa telefon intr-un exces de patima ,dar realizez ca ramasitele-i lancezesc pe podeaua care parca face parte din caldaramul pe care-l pot vedea inca de la geam . Ating locurile unde te-ai odihnit si pielea mea tresare la fiecare simtamant al parfumului tau . Nu s-a dus , e inca proaspat , chiar daca ai plecat de nici nu mai stiu cand . Simt cum mintea imi joaca feste ,punand in scena un joc macabru ,fiecare colt a odaii vibrand a surasul tau angelic .Ma simt ca si cum as calatori intr-un loc nemaintalnit ,dar nu eu ,ci sufletul meu , ce mi-a parasit fiinta ,in concomitent cu us ape care ai trantit-o in urma ta ,cu atata ura incat si acum vad cum zidaria s-a cutremurat la atingerea ta ..la fel ca mine .Imi amintesc prima atingere a ta ,am stiut ca o sa ma indragostesc indubitabil de tine , sit tu ai stiut asta....totusi cred ca inca de atunci stiam ca ma vei pustii si ca voi deveni o umbra a ceea ce am fost . Venele-mi tanjesc sarutarile tale degetelor mele lipsindu-le fiinta ta ce pentru mine repreinta divinitate . Ma intreb oare cat va mai rezista acest corp pana-mi va elibera si ultimul strop de viata ,pentru a-mi cauta sufletul ce mi l-ai agatat si ai uitat sa mi-l inapoiezi .

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Aug 17, 2014 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Cei ce nu privesc in urmaUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum