Salvează iubirea

I. Începutul sfârșitului

Era în fața lui, îl privea cu atâta confuzie, nu stia ce sa facă, el nu știa ce să-i spună,. Ea era tristă, confuză, pierdută,. El simțea că a pierdut-o..ca nu mai e a lui.
-De ce nu spui nimic? îl întrebă fata.
-Nu știu ce sa spun.
-Bine, atunci o sa plec.
-De ce sa pleci? Mai stai!
-"De ce sa plec?"? De ce să stau?! Nu mai are rost să stau, s-a terminat.. știi și tu.
-Poftim? Nu știi ce spui.. de ce spui asta? Nu ai încredere în mine? Știi cum a început totul, îți aduci aminte?
-Da, așa cum s-a și terminat..
Cu ochii înlăcrimați,avea un zâmbet fals,stătea atârnată cu brațul pe perete,în picioare gata sa fugă-sa deschidă ușa și să o ia la goană.
-De ce ești așa? Cu ce am greșit, Abigail?
-Noi, nu tu. Noi am greșit. Ba nu..eu, eu am greșit..m-am lăsat dusă de val,fără să ma gândesc..
Apoi,el se apropie de ea și o ia de mână spunându-i ce simte cu adevărat:
-Ascultă-mă, tu m-ai schimbat, și eu am ajuns alt om..ce nu credeam vreodată că o să fiu. M-ai făcut să iubesc, nu oricum, ci cu adevărat. Știu, am fost bădăran, și uneori nu te ascultam..orgolios din cale-afară. Dar tu știi cel mai bine cine sunt eu cu adevărat.
-Dacă te-ai schimbat, e pentru ca ai vrut. Dacă spui că te-am făcut un om mai bun e pentru ca tu erai oricum un om bun, doar că nu ai văzut tu asta. Orgolios,puțin spus.
-Vezi? Asta îmi place, iubesc la tine, faptul ca tu ma completezi. Te iubesc..trebuie sa o spun.. și o să îți arăt asta..Dacă mă lași.
El voia cu orice preț să fie a lui, pentru totdeauna. Avea curaj să înfrunte orice, doar ca ea se lasă ușor influențată de ce spune lumea din jur, mai cu seamă prietenii, familia, rudele.
El o iubea dar nu știa cum să-i arate iar ea îl iubea dar avea un orgoliu prea mare.
-Nu știu dacă pot avea încredere în tine.
-O să-ți arăt că poți avea,așa cum am eu în tine,așa cum am mai făcut-o.
-Știi foarte bine ca încrederea se câștigă, nu se cerșește, nu se promite.
-Bine. O să vezi.
Apoi îi luă mâna și o puse pe pieptul lui.
-Simte. spuse el închizându-și ochii
-Ce faci? Ce ai? spuse ea uimită
-Simte cum bate inima, simți? Știi, aici e locul tău, în inima mea. Nu poți pleca fiindcă inima mea nu te va lăsa. îi spuse el
-Ce ușor e să spui asta. Dar chiar trebuie sa plec. E târziu. spuse ea grăbită
-Te duc eu. raspunse el deodată
-Mulțumesc, dar o sa plec și singură, știu să merg. spuse ea vrând să-l ocolească
-Ești rece... spuse el simțindu-se rănit, închizându-i calea
-Nu sunt! și-a luat mâna de pe pieptul lui brusc
-Ba ești foarte rea! spuse el ofensat
-Crezi ce vrei. Pa! s-a enervat
-Atât? "Pa"?
-Dar ce ai vrea?
-Sa te conduc eu..
-Bine, insistentule.