Salvează iubirea

VII

-Mmm, ce delicioasă a fost mâncarea! Zise ea încântată
-Da. De la o așa foame. Zise el zâmbind
    Cei doi, după masa copioasă, se plimbaseră puțin prin parc, apoi priveau de pe un loc mai sus de unde întreg orașul strălucea sub lumina slabă a lunii.
-E superb aici! Zise Abigail impresionată, nu mai fusese niciodată aici
-Da, de obicei vin aici când sunt trist, singur, când pur și simplu mă simt neînțeles.
-Da? Spuse Abigail uimită.
-Da, aici îmi limpezesc mintea, sunt alt om. Pot să plâng în voie, să strig cât pot de tare, nimeni nu te-aude
-Și nu ți-e teamă?
-Teamă de ce? Nu trebuie să-ți fie teamă de absolut nimic. Teama nu face nimic decât să  te împiedice să mai crezi în tine.
-Ahaa, nu m-am gândit la asta..
-E deja 9 PM.
-Da? Eu zic să mergem mai repede să vadă că ești un om de încredere.
-De acord. Am o rugăminte înainte, Abbie.
-Sigur.
-Imi poți da numărul tău de telefon? Așa vom putea ține legătura.
-Da..
-Mulțumesc. Să mergem.

-Ești un băiat de nota 10, Natan. Zise Abigail uitându-se pe geam.
-Da? Mulțumesc.
-Chiar nu mă așteptam, adică, știu că la început am tot ezitat, te-am respins, și acum încep să-mi dau seama că ești cum poți fii defapt.
-Da' nici eu nu am crezut că poți fii așa. Sincer să fiu, la început când erați toate fetele, luasem totul în glumă. Dar apoi, nu știu...parcă ceva s-a întâmplat. Cel puțin cu mine, cu ceilalți nu știu.
-Mda.. defapt dintre toți băieții tu păreai cel mai dur, cel mai rău .
-Serios?
-Da, și cel mai enervant.
-Chiar așa? Ei, uite că am reușit să-ți arăt contrariul.
-Pentru cât timp?
-Pentru cât timp ce?
-Vei fii așa?
-Tot timpul, defapt așa sunt.
  Apoi Abigail mormăi <<Da..așa cum a făcut și tata...>> iar el, Natan, păru că-și dădu seama ce zise. Se uită la ea și spune:
-Hei, Abbie, am înțeles ce ai zis, dar eu nu sunt tatăl tău, și nici nu vreau să fiu. Defapt eu vreau să fiu prietenul tău. Dacă vrei.
-Asta rămâne de văzut.
-Bine, așa cum vrei tu.
-Am ajuns?
-Mai avem puțin.

-Bună seara, mamă!
-Abigail, ce repede v-ați întors. Natan, văd că ai reușit să-mi aduci fata mai repede decât am crezut.
-V-am promis, doamnă. Sunt un om de cuvânt.
-Ei, ziceți-mi, cum a fost? V-ați distrat?
-Da mamă, m-a dus într-un restaurant foarte frumos.
-Aha.
-Iar, Natan e așa de cum se cade.
-Ah, Abbie, tocmai ce mi-am adus aminte. Mă scuzați puțin, vin imediat.
-Oh, bine.
  Mama lui Abigail nu era sau nu părea convinsă că băiatul e așa cum pare:
-Dar mamă, nu văd de ce te agiți atât.
-Dar, fata mea, tu nu știi nimic despre el. Adică, dacă are ceva de ascuns? Cum îți explici, vine așa dintr-o dată în viața ta și a mea?
-Mamă, fii sigură că nu e așa.
-Știi foarte bine că acum trebuie să deschizi ochii bine și să nu te lași după aparențe.
-Da mamă, știu.
-Bine, vom vedea.

-M-am întors. Mă scuzați. A trebuit, de fapt, am uitat să iau ceva de la mașină, Abigail.
-Da, Natan, văd, ai ceva la spate.
-Vreau să-ți dau asta... zice el emoționat.
-Oh uau... ce buchet frumos de trandafiri! Cred că sunt cu zecile aici... dar cand ai apucat să-l mai iei?
-Surpriză! Am uitat să ți-l dau mai devreme.
-Uite mamă, ce frumoși sunt... îți multumesc mult pentru tot, Natan!
  Apoi, mai stătu puțin, preț de câteva minute pentru un ceai, apoi pentru o gustare servită de Abigail.

    După plecarea lui Natan, mama ei nu știa ce să mai creadă, o sfătui pe Abbie să aibă mare grijă cu acest băiat.
-Da fata mea, am văzut ce buchet frumos, doar ca să impresioneze. Ai grijă să nu suferi pe urmă. Sigur pune el ceva la cale. Zise mama ei ofticată rău
-Bine, mamă,  vorbim mâine.
-Da Abigail. Noapte bună.

   În camera ei, Abigail simțea că plutea de fericire, avusese parte de cel mai frumos cadou, cea mai frumoasă seară împreună cu Natan.
  Nu după mult timp, Natan o sună:
-Abbie, ce faci? Dormi?
-Nu, mă pregăteam de culcare. Tu ce faci? Ai ajuns cu bine acasă?
-Da, tocmai ce am intrat în casă. Vroiam să-ți mulțumesc pentru că mi-ai dat încă o șansă și că ai acceptat să vii cu mine și să-ți spun noapte bună.
-Mulțumesc, și nu trebuie să-mi mulțumești, a fost decizia mea. Adică, așa am crezut, și cred și acum că meriți șansa...Noapte bună!
-Mulțumesc, Abbie. Ne vedem și mâine!
-Ne vedem. Pa.