Salvează iubirea

V

În timpul ședinței, Natan era foarte atent la ceas, dar încerca să fie atent si la cei 12 oameni prezenți la ședință:
-Cred că acțiunile ar trebui mărite în proporție de 60%. Dv. ce spuneți d-le Natan?
-De acord, defapt, aveți dreptate. Compania are nevoie.
-Poftim? Îi șoptește contabilul lui Natan. Dar ce va zice tatăl tău?
-E pentru binele firmei. O să vezi. Ii șoptește înapoi.
-Deci, suntem cu toții de acord?
-Da.
-Ați pregătit acordul cu privire la documente si trimiteri de scadență?
-Da. Aici sunt toate. Vă puteți uita peste ele, le puteți analiza.

Trecură peste jumătate de oră, iar Abigail se pregăti să plece la stația de lângă școală și fetele o așteptau. Dar înainte de plecare, profesoara ei de artă avea să o întrebe ceva:
-Deci, te-ai mai gândit? Participi la spectacolul de vară al școlii?
-Doamna profesoară, știți, eu...
-Ține minte, vei primi și bursă de merit pe o perioadă în care vei putea să te specializezi pe ce-ți place, teatru sau muzică!
-Mi-ar plăcea să vă ajut, dar...
-Iulia, asta e șansa ta de a te manifesta..de a le spune tuturor cine ești cu adevărat. Ai un talent înnăscut, nu rata șansa asta unică.
-Știu, doamna profesoară, însă...
-Bineînțeles, asta e decizia ta. Tu hotărăști. Mai ai 2 săptămâni după care intri în program cu repetiții la casa de spectacole, și acasă..unde poți.
-Bine, vă mulțumesc, o să mă mai gândesc și o să vă anunț ce și cum.
-Bine, Abbie. Gândește-te bine!

Abea ce terminase ședința, când îl telefonase tatăl său din străinătate să afle cum a decurs ședința.
-Toate bune?
-Da, tată, am reușit să măresc acțiunile cu 60%.
-Da? Asta-i foarte bine, fiule!
-Tată, îmi cer scuze. Nu pot să mai vorbesc. I-am promis cuiva că mă întâlnesc cu el.
-Bine, fiule, nu te mai rețin.
"Sper să ajung la timp!" Se gândi Natan.

Abigail se uită la ceas, trecură 5 minute. "Oare mai vine? Sau o fi plecat deja? O fi uitat. Oare a uitat? Mai vine? Și dacă nu mai vine? Mi-e teamă. Mai bine plec pe jos! O, nu! Începe să plouă! Nu știu ce să fac..". Nu după mult timp, chiar când intenționa să plece, Natan o clanxonă.
-Hei, Abigail, ce faci?
-Bine, plecam.
-Urcă.
Stătu o clipă
-Urcă. Doar n-o să mergi pe ploaie acasă, nu?
-Nu, acum urc.
-In față.
-Hei! Ai blocat ușa din spate! De ce?
-Pentru că am un morman de hârtii acolo. Se vor răsturna peste tine. Nu poți să stai în spate.
-Deci în față, așa-i?
-Da, așa, te văd și eu mai bine. Să mergem.
-Natan?
-Da, Abbie?
-Unde mergem?
-Vei vedea.
-Nu mă lași acasă?
-Vrei să te las acasă? Ok, bine. Te îmbraci frumos și mergem.
-Natan, unde mergem? Mă sperii.
-Abbie, e o surpriză, nu trebuie să te sperii.
-Întreab-o pe mama să vedem ce zice.
-Să îi cer permisiunea???
-Așa e frumos, nu?
-Bine, să vedem cât poate fii de greu.

-În niciun caz! Nu o las pe fata mea cu un necunoscut!
-Dar nu e ce credeți, vă rog.
-Dar ce e?
-Vreau doar să ne cunoaștem mai bine. Stați puțin. O clipă. Mergând până la mașină
Între timp, mama si Abigail:
-Cine-i băiatul ăsta, Abigail? De când îl cunoști? O întreabă mama ei furioasă
-De 2-3 săptămâni ne cunoaștem.
-Și cam atât?! Știam eu! Ce naivă ești!
-Nu sunt naivă. Vreau doar să îl cunosc! Doar atât.
-Tu poți avea încredere în el. Eu am încredere în tine. Dar să am în el, nu fata mea...
-Uitați, doamna Mariah, v-am adus și un buchet de flori și o mică atenție.
-Sunt frumoase, mulțumesc uitându-se crispată către Abigail dar nu trebuia.
-Deci ce ziceți? Pot să merg cu ea? E o surpriză.
-Pot să am încredere în tine că nu se va întâmpla nimic? Zi!
-Da, sigur că puteți!
-Mbine... aș avea o condiție.
-Da, vă rog.
-Promite-mi că la ora 9PM fata e acasă.
-Mamă...
-Bine... 9:30... Bine, 10PM
-Vă promit!
-Mulțumesc mamă! Merg să mă îmbrac. Își alesese o rochie roșie nu foarte strâmtă, fără decolteu, până în genunchi care îi scotea la iveală cei doi umeri, având mâneci lungi. Niște pantofi negri cu toc nu foarte înalt, cu o fundiță.
Între timp, doamna Mariah Stanford îl lua în vizor pe bietul Natan punându-i tot felul de întrebări: Ce liceu terminase, dacă e la facultate, cu ce se ocupă, ce planuri are etc etc.
-Natan, sunt gata, să mergem.
-Ești foarte frumoasă.
-Să nu uiți să-mi aduci fata și înapoi!
-Mamă...
-Da, sigur doamnă!