The beginning

Prolog

Am trântit repede ușa apartamentului , zgomutul auzindu-se în ecou pe scara blocului. Cobor repede scările și sper că Jason Ross nu va veni după mine.

Stau pe banca și privesc cerul, luna este singura sursă de lumina și stelele se învârt în jurul ei sau cel puțin asta văd eu, dar cel mai probabil este de vină joint-ul de care am făcut rost acum câteva zile. Nu mai contează asta acum, cert este că el nu îmi poate face așa ceva , deja mi-am pierdut părinții, tot ce mai am de la ei este minunata mea mașina sport pe care am primit-o când am împlinit 16 ani. Câteva zile mai târziu, când veneam acasă de la o petrecere, am găsit tot apartamentul întors pe dos, iar în sufrageria apartamentului mi-am găsit părinții, Anastasia și Harry Ross, uciși. Erau plini de sânge, acesta venind de la găurile din piepturile lor.

De atunci, fratele meu are grijă de mine, chiar dacă este cu nouă ani mai mare decât mine. Astăzi ,când am intrat în casă, mi-a spus că peste o săptămână va trebui să mă mut în Miami. Nu mă înțelegeți greșit, ador marea și soarele, dar toată viața mea este aici, în Detroit. Măcar dacă ar fi venit și el cu mine, mai este și ultimul meu an de liceu, mi-a spus că nu am de ales și că totul este pregătit pentru plecarea mea acolo , mi-a cumpărat si un apartament destul de mare, din câte am înțeles. Mașina mea va sosi după două zile din momentul în care eu ajung acolo, dar problema este ca eu vreau să rămân aici , nu înțeleg de ce trebuie să plec , am aproape 18 ani , dar mai sunt două luni nenorocite până la ziua mea. De lucrat ,lucrez la atelierul lui Mason , un vechi prieten de-al tatei, cu el am învățat totul despre mașini și ajustările pe care i le pot face pentru a obține mai multă viteză.

Stau și privesc cerul , așa simplu , dar atât de frumos care se împletește armonios cu liniștea din jurul meu.

Simt cum ceva îmi gâdilă chipul. Deschid ochii și observ cum soarele își croiește drumul spre cer. Mă uit puțin în jurul meu , iar după îmi masez ușor ochii pentru a mă trezi mai bine. Simt cum ceva îmi vibrează în buzunar , îmi scot telefonul și observ șase apeluri pierdute de la Charlotte, prietena mea din copilărie și un singur mesaj de la Jason în care spune : ,, Ross Jessica Claire, sunt dezamăgit , nu mă gândeam că vei reacționa așa , iar dacă eu am spus că vei pleca , asta vei face , nu pot risca să rămâi aici , viața ta este în joc . Când vei citi acest mesaj sper ca te vei întoarce acasă , înțelegând gravitatea situației ." .

Nu înțeleg de ce spune că viața mea este în joc , nu am făcut nimic ,dar cred că are legătură cu moartea părinților mei și nu cred că el glumea , mi-a spus și Claire , urăsc numele ăla, iar el îmi spune de obicei Jess.

Stau în fața ei și nu știu ce să fac, să plec la prietena mea sau să intru în casă. Am hotărât să intru, dar mi-am dat seama că am uitat cheile pe masă .Am bătut de două ori în ușa de metal , am vrut să mai bat o dată, dar Jason mi-a deschis ușa , m-a tras repede în casă , apoi s-a uitat în stânga și în dreapta si a închis ușa.

-Schimbări de plan , micuță Jess!

-Ce mai este acum?

-Mâine dimineață pleci , au intervenit niște lucruri serioase, spune Jason , nu am mai avut puterea să spun ceva , încă mă uit la el marcată.

-Cum?am spus eu într-un final.

-Mai bine ai începe să-ți faci bagajule.

Nu am mai spus nimic, am plecat la mine în cameră trântind ușa în urma mea și m-am apucat să-mi pun tot ce îmi trebuia pentru moment și restul lucrurilor le-am pus în niște cutii ,pe care Jason urmează să mi le trimită după ce ajung acolo.

Am stat toata ziua în camera mea , făcându-mi bagajele. Seara le-am împărtășit prietenilor mei noua veste și ne-am luat la revedere .

Când m-am pus în pat am început să mă uit pe telefon , iar ochii mi s-au închis încet, încet, până când am adormit.